Alegerile anticipate. Mult dorite, dar greu de obținut.

 

În articolul precedent am discutat despre moțiunea de cenzură și am încercat să explicăm în termeni cât mai simpli ce înseamnă această instituție, cum funcționează și care este importanța ei practică. Am reținut faptul că finalitatea moțiunii de cenzură este demiterea Guvernului, iar ca urmare a acestui fapt se demarează procedura de investire a noului Guvern, respectându-se următorii pași, conform art. 85, art. 102-104 din Constituție:

  1. Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, după consultarea partidului care are majoritate absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament; În situația în care există un partid care are majoritate, consultarea e pur formală[1], pentru că în mod evident acel partid își dorește un prim-ministru care să promoveze agenda partidului.
  2. Candidatul desemnat pentru funcția de prim-ministru, solicită votul de încredere al Parlamentului în maxim 10 zile de la desemnare;
  3. Camera Deputaților și Senatul, în ședință comună, acordă sau nu votul de încredere Guvernului nou format, cu votul majorității deputaților și senatorilor;
  4. Președintele României, în urma acordării votului de încredere, emite decretul de numire a Guvernului;
  5. Membrii noului Guvern depun jurământ, acest lucru marcând începutul mandatului;

 

  • Dizolvarea Parlamentului de către Președinte

Situația descrisă mai sus, în care Parlamentul acordă votul de încredere Guvernului la prima solicitare a prim-ministrului desemnat, este cea ideală. În cazul în care în termen de 60 de zile de la prima solicitare Parlamentul nu acordă votul de încredere Guvernului și a respins cel puțin două solicitări de învestitură în acest termen, devin incidente prevederile art. 89 din Constituție.

Cu alte cuvinte, în cazul nerespectării termenului de 60 de zile, pentru acordarea votului de încredere Guvernului, coroborat cu două respingeri ale solicitărilor de învestitură, Președintele României, după consultarea Camerei Deputaților, a Senatului și a liderilor grupurilor parlamentare, poate să dizolve Parlamentul.

În cazul dizolvării Parlamentului înainte de expirarea mandatului acestuia, care este de 4 ani conform art. 63 alin. (1) din Constituție, trebuie organizate alegeri anticipate pentru alegerea noului Parlament în cel mult 3 luni de la dizolvare, potrivit art. 63 alin. (2) din Constituție.

Alegerile anticipate se referă la acele alegeri organizate pentru alegerea Parlamentului înainte de expirarea mandatului acestuia, în situația în care acesta este dizolvat de Președinte. Așa cum rezultă de mai sus, dizolvarea vine ca și o sancțiune pentru neîndeplinirea atribuțiilor cu privire la învestirea Guvernului de către Parlament, sancțiune ce poate fi aplicată doar de Președinte în cazul în care acesta consideră că este oportun.

În caz de dizolvare, art. 63 alin. (4) din Constituție prevede faptul că mandatul Camerelor se prelungește  până la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituția și nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.

Totuși, prin art. 89 alin. (4) din Constituție, se interzice dizolvarea Parlamentului în ultimele 6 luni ale mandatului Președintelui României, în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgență.

Așadar, chiar dacă Parlamentul, prin absurd, ar respinge și cinci solicitări de învestitură, până la în 24 noiembrie, Președintele Iohannis nu are cum să dizolve Parlamentul, în primul rând pentru că nu vor fi împlinite cele 60 de zile până în 24 noiembrie, iar în al doilea rând, acest lucru este imposibil în ultimele 6 luni de mandat. Prin urmare, am putea vorbi de alegeri anticipate, în cel mai bun caz, după 24 noiembrie, respectiv după expirarea celor 60 de zile de la prima solicitare de învestitură.

Președintele Iohannis, cât și Dan Barna, candidat la prezidențiale, își doresc alegeri anticipate și schimbarea Parlamentului, însă acest lucru nu e chiar atât de ușor și poate veni la pachet cu o serie de riscuri.

Alegerile anticipate sunt mult dorite deoarece se dorește, printre altele, și scoaterea de pe scena politică a PSD-ului, care a ajuns la guvernare datorită voturilor noastre, dar și a pasivității noastre, prin absentarea masivă de la vot.

 

  • Situația Guvernului în cazul dizolvării Parlamentului

În cazul în care Președintele României decide să dizolve Parlamentul, Guvernul demis continuă să asigure interimatul până la formarea noului Parlament și învestirea noului Guvern.

Pe toate această perioadă, atât Parlamentul dizolvat, cât și Guvernul demis anterior dizolvării Parlamentului își continuă activitatea, însă cu anumite limitări. În perioada de la dizolvare și până la alegerea noului Parlament nu poate fi modificată Constituția, nu pot fi modificate, abrogate sau adoptate legi organice. De asemenea, Guvernul, de la demitere și până la învestirea noului Guvern nu poate emite ordonanțe sau ordonanțe de urgență și nu poate iniția nici proiecte de lege, conform art. 37  alin (3) din Codul Administrativ:

În cazul încetării mandatului sau, în condițiile prevăzute de Constituție, până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern, Guvernul continuă să emită numai actele cu caracter individual sau normativ, necesare pentru administrarea treburilor publice, fără a promova politici noi. În această perioadă, Guvernul nu poate să emită ordonanțe sau ordonanțe de urgență și nu poate iniția proiecte de lege.”

Potrivit art. 110 alin. (4) din Constituție, Guvernul al cărui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) și (2) (și prin retragerea de către Parlament a încrederii), îndeplinește numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern.

Având în vedere că suntem la final de an, că nu avem un Guvern cu puteri depline, că prin absurd este dizolvat și Parlamentul, imaginați-vă ce blocaj frumos vom avea: Guvernul Dăncilă rămâne la guvernare până la validarea alegerilor parlamentare, fără însă să poate emite ordonanțe, ordonanțe de urgență sau să inițieze legi.

Cu alte cuvinte, există riscul să intrăm în anul următor fără să avem bugetul adoptat, așa cum s-a întâmplat în acest an,  și de asemenea, există riscul să nu se poată realiza rectificarea bugetară, atât de mult dorită și de Ludovic Orban.

[1] Ion Deleanu, Instituții și proceduri constituționale, Ed. C.H. Beck, București, 2006, p. 652;