Cerșetori, mimi și îndrăgostiți

 

Și totuși, ce e dragostea?

Un emoticon pe net? Atunci, vorba cuiva, să-i dăm lui Dumnezeu un buzz mâhnit că ne-a lăsat printre oameni. Un dans exuberant de cârduri de fluturi prin stomac? Atunci să ne ferim de enterocolită. O emoție prin făurar de Valentine’s Day? Păi, dacă nu tine mai mult, să ne vedem de treabă. Mie mi se pare că iubirea e o forță universală care are puterea de a muta munții din loc. Pentru că are sădit în ea sâmburele de muștar al credinței. Ea speră în ciuda oricăror nesperanţe că se poate. Că există o cale. De aceea este transformatoare. Îi schimbă atât pe subiectul, cât și pe obiectul ei: pe cel ce iubește și pe cel iubit.  Iubirea, atunci când este împărtășită, este ca marea, un val cheamă un alt val, iar țărmurile inimii sunt mereu udate de revărsările ei binefăcătoare. Un personaj de film (Jamie Sullivan din pelicula A walk to remember) spunea că e ca vântul: nu o poți vedea, dar o poți simți.

Iubirea este mama fericirii și sora geamănă a păcii. Ea creează, insuflă, dezvoltă. Niciodată nu dărâmă. Nu înjosește (decât pe sine pentru înălțarea celuilalt). Nu strică. Este perfect adevărată concluzia lui Marin Preda: „Căci unde dragoste nu e, nimic nu e.” Nu degeaba citatul a făcut carieră la noi.

Iubirea este forma supremă a cunoașterii. Dacă „oamenii sunt făcuți (creați n.n.) pentru iubire”, dacă „oamenii sunt făcuți să afle dragostea…”, te întreb, prietene, vei căuta diamante în tomberon? Nu. Absolut, nu! De ce? Pentru că nu le vei găsi acolo. Diamantele se află în mină, dar cum nu ai acces acolo, le vei căuta prin boutique-uri de lux. De ce nu găsim dragostea? Oare pentru că o căutăm în te miri ce coșuri de gunoi ale hedonismului? Nu știu. Dar cu siguranță o vom găsi, dacă o căutăm acolo unde trebuie. În Dumnezeu.

Există doar două definiții ale lui Dumnezeu în Noul Testament, iar una sună așa: „Dumnezeu este dragoste!”. Minunat. Pe cealaltă te las să o descoperi singur. Sf. Dionisie Areopagitul spunea: „Din oceanul de iubire și de lumină al lui Dumnezeu, curg valuri de iubire și raze de lumină noi.” Ai stat sub revărsarea lor în ultima vreme? Ai înotat în acest ocean de curând.

Prin 2000 niște prieteni din SUA au fost înduioșați când au auzit că eu nu m-am scăldat niciodată în ocean. Probabil că ei nu se gândeau că există un alt ocean în care te poți răcori zilnic. Oceanul iubirii lui Dumnezeu. Cum? Prin meditație asupra Scripturii și prin rugăciune.

Povestea iubirii se revelează diferit pentru trei tipuri de personaje: cerșetorii, mimii și îndrăgostiții. Cerșetorii iubirii bat, când insistenți, când blazați la inimi veșnic ferecate. Riscă să pară ridicoli doar pentru că nutresc sentimente nobile fată de persoana iubită. Nefiind interesați de părerea celor din jur, își permit să își expună sentimentele pe taraba lumii. Patetismul lor rareori are sorți de izbândă. Tocmai pentru că e lipsit de demnitatea pe care o reclamă iubirea. Ei seamănă cu poeții de curte care transpuneau în versuri siropoase sentimente adolescentine: „Când nu te văd am chinuri, iar când te văd, leșinuri.” Precum cerșetorii autentici, se mulțumesc cu resturi. Totuși, drama lor este cât se poate de reală. Intensitatea emoțiilor feerice îi devorează din interior. Astfel că sunt capabili de aproape orice. Sentimentul se transformă în gând pieziș. Gândul în obsesie. Iar obsesia în patimă. La polul opus se află mimii iubirii. De ce sunt mimi? Pentru că aceștia joacă un rol. Atât. Iubirea nu le este proprie. Nu curge din interior. Doar o mimează în exterior. Motivul? Cu siguranță unul de ordin material. De aceea trebuie să fabrice gesturile iubirii. Trăiesc o minciună. Și e și mai grav când o cred.

Îndrăgostiții sunt adevărații fericiți. Iubirea este felul lor de a fi. Un modus vivendi. Pentru ei obstacolele sunt simple trepte pe care trebuie doar să pășească pentru a se înălța în sfera sublimului. Singura problemă e că îndrăgostirea trece la fel ca primăvara. Iar relația are de înfruntat focul încercărilor și gheața adversităților. Ce faci atunci? Unii depun armele. Pierd lupta înainte ca să o înceapă. Sa dau bătuți. Alții luptă. Rememorează. Reaprind focul. Înțeleg că iubirea adevărată nu e emoție egoistă, ci acțiune purificată de orice urmă de auto centrism. Iar la vremea potrivită dârzenia lor este încununată de succes. Ferice de ei!

+