Cine a fost Russell Kirk si ce a însemnat el pentru conservatorism?

 

Lucrarea de baza a lui Russell Kirk este “Mintea conservatoare” (1953), mai mult decât o genealogie a conservatorismului care a urmat celui de-al doilea război mondial. El urmărește istoria conservatorismului modern, începând cu omul de stat britanic Edmund Burke și concluzionând cu T.S. Eliot. Prin această carte Russell Kirk s-a legitimat ca unul din pilonii conservatorismului intelectual american.  

Kirk identifică șase caracteristici ale conservatorismului:

  • Credința într-o ordine transcendentă, într-o lege naturală care ar guverna un fel de constiință a societății. Astfel, ar exista un “adevăr obiectiv în univers” pe care îl putem cunoaște. Apoi, politica ar avea marele obiectiv de a aplica Dreptatea într-o „comunitate de suflete“.
  • Afecțiune pentru varietatea și misterul existenței umane, ca opuse uniformității și egalitarismului sistemelor „radicale”.
  • Convingerea că societatea civilizată are nevoie de statul de drept.
  • Libertatea și proprietatea sunt strâns legate în conservatorism. Redistribuirea averii, prin impozite, de pildă, nu este considerată un progres economic. Proprietatea este necesară pentru cetățeni în scopul asigurării drepturilor și al limitării guvernării.
  • Un conservator crede că lucrurile stau în felul în care stau pentru un motiv bun: convențiile și obiceiurile generațiilor precedentete au trecut testul timpului, controlând anarhia și dorința de putere.
  • Recunoașterea faptului că schimbarea poate să nu fie benefică. Astfel, conservatorii manifestă prudență, fiind precauți cu reformele și modificările.

Russell Kirk se oprește asupra părintelui conservatorismului modern al tradiției britanico-americane, irlandezul Edmund Burke. Acesta era un adversar al puterii arbitrare, oricând pregătit pentru a apăra atât monarhia, cât și Constituția împotriva Parlamentului.

Burke vedea reforma a fi inevitabilă și ca pe un posibil lucru bun, dar știa ca libertățile englezilor au fost fructele unui proces deliberat și dureros care a durat generații. Era îngrozit de sângele și haosul care veneau de pe continent după 1789. Cea mai cunoscută lucrare a lui Edmund Burke este de departe „Reflecțiile asupra Revoluției din Franța”, o lucrare pe care Kirk o consideră ca fiind sursa centrală a conservatorismului filosofic.  Prin Reflecții, Burke a dat un semnal puternic colegilor săi britanici, avertizându-i că „dacă zelul  pentru libertate, egalitate, fraternitate nu a fost stins acasă, focuri distrugătoare ar înota Canalul și ar cuprinde toată Anglia”.

Burke era un om al concretului și al realului și credea că lumea aridă a teoriei abstracte, atât de iubită de radicali, era un pericol pentru adevăratele libertăți ale englezilor.

Vederile religioase ale lui Burke sunt bazate pe idealurile conservatorismului. Biserica și statul, pentru Burke, departe de a fi entități separate depind una de cealaltă. El nu vedea religia ca pe o simplă expresie a spiritului național; Ea era însăși sursa legii.        Unor întrebări de genul „Care este fundamentul autorității în politică?”, „Unde trebuie să caute oamenii îndrumări privind judecățile politice?” Burke a răspuns: „In înțelepciunea colectivă a tradiției.”

Tradiția era vazută a le permite oamenilor conviețuirea pașnică, a reuși să ghideze conștiințele și să controleze voința. Referitor la drepturile naturale, Burke a respins doctrina iluministă, de asemenea pe Locke și Rousseau. Mai degrabă s-a înclinat înspre legea naturală a lui Cicero, întărită de dogma creștină și de dreptul comun englez. I-a respins si pe Hume și Bentham, în schimb, a definit dreptul natural conform intenției divine. Kirk crede că „reverența lui pentru înțelepciunea predecesorilor noștri, prin care lucrează Providența, este primul principiu al oricărei gândiri conservatoare consecvente”.

Cartea lui Russell Kirk, „Mintea conservatoare”, se oprește apoi asupra celui considerat părintele conservatorismului american, John Adams.

Kirk îi are în vedere și pe Alexander Hamilton sau Fisher Ames, federaliști care au încercat să păstreze tot ce era mai bun din ordinea britanică în noua naţiune independentă.

Cu judecătorul-șef John Marshall, federalist, Curtea a devenit arbitrul Constituției – „încarnarea conservatorismului federalist.“

 

https://kirkcenter.org/wp-content/uploads/2018/07/API-Research-Kirk-The-Conservative-Mind

 

+