Conservator sau liberal? Aceasta este întrebarea.

Ioana Hîncu face o analiză despre cele două orientări politice conservatorism şi liberalism într-un articol pe blogul personal.

Pentru prietenii de dreapta care se identifica drept „conservatori romani”, cateva ganduri, observatii, intrebari si sugestii ajutatoare.

1. Inca nu mi-e clar de unde atasamentul asta semantic la noi, in Romania: de ce conservator si nu liberal? In fond ambele vocabule au fost compromise in multe feluri de partidele noastre politice, istorice sau contemporane. (Sa reamintesc faptul ca timp de 10 ani, 2005-2015, Romania a avut ca Partid Conservator pe cel fondat de Dan Voiculescu? Bref, nu doar PNL …)

De ce nu pur si simplu „de dreapta”? Ar fi un bun inceput daca s-ar intelege si asuma macar asta. Pentru ca ce lipseste, pana una alta, societatii si politicii romanest, nu e semantica identitara, ci intelegerea si atasamanetul fata de gandirea, cultura si practica de dreapta. Vorbim de practica incetatenita a libertatii si responsabilitatii individuale, intr-o ordine morala, politica, economica si legala care sa incurajeze, nu descurajeze aceasta practica, si care sa limiteze interventia si „asistenta” guvernantilor (a Statului) in vietile noastre – ceea ce, trebuie sa fiti de acord cu mine, suna splendid, dar ne lipseste cu desavarsire.

2. Conservatorismul este o atitudine care se raporteaza la idei, practici, traditionale – „valori” le zic unii – preexistente in societatea sau comunitatea respectiva, pe care doreste sa le pastreze.

La ce idei, practici si traditii politice romanesti va raportati si ce vreti sa conservati din ele? Ideile si practicile marxismului clasic (comunism, socialism)? Nu e cazul, daca vreti la dreapta. Ideile si practicile stangiste sunt strasnic si benevol conservate de o multime de romani, dintre care cei mai multi nici macar nu inteleg ca asta fac. Deci e cultura sociala. Traditie. Mentalitate. Preformatare mentala subliminala. Nu mai vorbesc de neomarxism, intrat rapid si el in cultura noastra sociala, tot asa,  subliminal.

3. Multi dintre cei care se asuma azi drept conservatori romani au auzit de conservatorismul britanic sau american si au, din motive inca prea putin elucidate, aspiratiile respective.

Cu tot respectul pentru cei care doresc asta, si cu tot atasamentul meu sincer si vechi fata de gandirea si practicile politice de dreapta americana sau britanica, va reamintesc ca suntem in Romania, nu in America sau Marea Britanie.

Ca atare, daca vrem sa importam ideile conservatorismului britanic sau american – caci despre asta vorbim, despre importul unor modele de gandire si practica politica – asta se cheama imitatie, nu conservarism/conservare, si abia de acum incolo ar trebui introduse in cultura politica si sociala romaneasca. Pentru asta, insa, ar trebui mai intai sa cunoastem si intelegem modelele respective.

Apoi, in masura in care conservatorii romani ar dori sa puna vreodata in practica, in Romania,  asemenea politici – adica doresc acces la putere, care se face pe baza de vot si consimtamant popular – ar trebui sa cerceteze/sondeze serios daca in populatia noastra exista suficient consimtamant pentru asa ceva. Iar daca nu exista –  raman sceptica in aceasta privinta – sa se intrebe cum ar putea introduce in mentalul colectiv aceste idei si modele, cu oarecare succes, si cat dureaza.

4. Destui dintre cei care se asuma azi drept conservatori romani au auzit de Edmund Burke. Edmund Burke de la care in zilele noastre se asuma o parte – da, din pacate doar o parte – din conservatorii britanici.

Ce n-au auzit – de unde nici inteles – multi dintre conservatorii nostri este faptul ca, raportat la epoca in care a trait, Burke a fost mai degraba liberal – adica deschis si militant pentru schimbari importante in cultura si practica politica britanica – membru al factiunii, apoi al partidului Whigs, in conflict ferm cu conservatorii (Tories) din acea vreme. Vorbim de secolele 17-19.

Pornind de aici, intrebarea pe care ar trebui sa si-o puna prietenii conservatori care aspira la o societate  romaneasca guvernata dupa ideile lui Burke, ar fi asta: ce stiti si intelegeti de fapt despre gandirea lui Burke? Pentru ca daca tot il vreti de model, logic ar fi ca mai intai sa-l cunoasteti. Paranteza: in facultatile de profil politic, juridic, din UK, Burke se studiaza cu anii.

5. Multi dintre cei care se asuma azi drept conservatori romani au auzit de Ronald Reagan si Margaret Thatcher. E bine. Dar iar vin si zic: ce anume stiti si intelegeti din gandirea si practicile lor politice?

6. Daca tot am adus vorba de Margaret Thatcher, poate ca pentru unii dintre prietenii conservatori ar fi utile cateva informatii:

a) La data cand doamna Thatcher a ajuns la putere, propriul ei partid (conservator) virase in buna parte spre politici etatiste si practici de stanga, nici macar „de centru”. Cat timp a guvernat (3 mandate, ultimul incomplet) doamna Thatcher a avut impotriva ei nu doar partidul parlamentar adversar (laburistii, de stanga) si marea majoritate a presei, ci si o buna parte din propriul partid. Iar de la putere a fost alungata inainte de termen (adica tradata) tot de propriul partid. Care si azi se intituleaza „conservator” si este condus de doamna May – o reprezentanta exceptionala a Corectitudinii Politice, cu vadite idei si practici de sorginte totalitara, in special pe libertate de exprimare si inginerie sociala multiculturala.

Doamna Thatcher, prin urmare, a ajuns si s-a mentinut  la putere, spectaculos si cu rezultate spectaculoase, cu ajutorul unei minoritati din propriul partid si a consimatamantului larg al populatiei britanice. (la fel ca Ronald Reagan; iar semnele sunt ca la fel se va intampla si in cazul Trump)

b) Doamna Thatcher era o mare admiratoare a gandirii lui F.A. Hayek. Care Hayek, liberal, nu era doar ganditor economic – asa cred, de exemplu, prietenii conservatori de la ILD, care traiesc convingerea ca liberalismul clasic este doar o doctrina economica – ci si politic si social. Doamna Thatcher a dorit ca partidul conservator britanic sa se reformeze in sensul ideilor consemnate de Hayek in celebra lui lucrare Constitutia Libertatii, cu care umbla in poseta si din care le citea colegilor de partid si establishment. Doamna Thatcher nu dorea ca Marea Britanie si partidul ei sa mai ramana pe „Drumul spre aservire” (The road to serfdom, tot Hayek).

Si daca tot am adus aminte de convingerile profunde si „de fier” ale doamnei Thatcher, aceleasi cu cele din Constitutia libertatii, mi se pare util sa mentionez ca lucrarea asta are un Addendum/Postscript foarte interesant, pe care, fiind la final, multi cititori il rateaza. Se intitulteaza „De ce nu sunt conservator”. Va ofer din el cateva extrase (netraduse deocamdata din lipsa de timp; voi reveni mai tarziu cu traducerea) la care va invit sa reflectati. Acest postscript este despre conservatorismul american in comparatie cu liberalismul european si cu socialismul:

b1. Conservatism proper is a legitimate, probably necessary, and certainly widespread attitude of oppposition to drastic change. […] Until the raise of socialism [ sec 19] its opposite was liberalism. There is nothing corresponding to this conflict in the history of the United States, because what in Europe was called „liberalism” was here the common tradition on which the American polity had been built: thus, the defender of the American tradition was liberal in the European sense. This already existing confusion was made worse by the recent attempt to transplant to America the European type of conservatism […]. And some time before this, American radicals and socialists began calling themselves „liberals”. I will nevertheless continue for the moment to describe as liberal the position which I hold and which I believe differs as much from true conservatism as from socialism.

b2. It has been regularly the conservatives who have compromised with socialism and stolen its thunder. Advocates for the Middle Way [a treia cale, calea „de centru”], the conservatives have been guided by the belief that the truth must lie somewhere between the extremes – with the result that they have shifted their position every time a more extreme movement appeared on either wing [dreapta/stanga] De notat ca Hayek scria asta in 1960, insa acelasi lucru s-a intamplat in continuare, si se intampla si azi cu partidul republican american si cu multi dintre ganditorii conservatori americani, care au, in mare masura, mai degraba tendinta de a adopta politicile de stanga democrata decat pe cele de dreapta (de exemplu propuse de Trump,) pentru ca … a treia cale; asa au facut si cu Reagan.

This difference between liberalism and conservatism must not be obscured by the fact that in the United States it is still possible to defend individual liberty by defending long-established institutions.

b3..One of the fundamental traits of the conservative attitude is a fear of change, a timid distrust of the new as such, while the liberal position is based on courage and confidence, on preparedness to let change run its course even if we cannot predict where it will lead.[…]

b4. The conservatives are inclined to use the powers of government to prevent change or to limit its rate to whatever appeals to more timid minds.

Avand aceste repere, ce credeti? Edmund Burke, Margaret Thatcher si Ronald Reagan – care si el s-a „bucurat” de aceeasi opozitie „conservatoare” din partea propriului partid si a unei bune parti din conservatorimea intelectuala americana – erau conservatori sau liberali? Unde ce trebuie sa retineti cand cautati raspunsul la aceasta intrebare este ca, in ciuda afinitatilor culturale si lingvistice, America nu e Marea Britanie, nici viceversa. Si tocmai de aceea, acum doua secole si jumatate, cele doua tari s-au separat institutional printr-un razboi sangeros, si separate au ramas.

Dar despre optiunile dvs politice ce credeti acum, dupa ce ati parcurs acest text? Sunt liberale sau conservatoare? Unde trebuie sa va amintiti, de asemenea, ca Romania nu e Marea Britanie – cultura, civilizatie – daramite America.

In orice caz, ce ar trebui sa pastrati permanent in minte este ca abordarea politica, fie ea conservatoare sau liberala, se raporteaza intotdeauna la contextul spatial si temporal fata de care este analizata. Deci sa nu incurcati planurile: ce se intampla aici, cu ce se intampla departe de noi, in timp si spatiu.

Cu alte cuvinte, daca esti roman si vrei sa schimbi politica romaneasca in directiile susmentionate – Burke, Thatcher, Reagan – asta ar constitui o schimbare absolut radicala si revolutionara, adica mai mult decat liberala, si in niciun caz conservatoare, raportat la cultura, politica si societatea romaneasca. Pentru ca nu, liberalismul nu inseamna schimbare radicala, cu stergerea intregului fundament traditional, ci schimbare si experiment pragmatic, dozat si bine ancorat in realitatea trecuta si prezenta, cu asumarea, desigur, a riscurilor inerente ale schimbarii.

Intrebati-va, asadar, serios: sunteti liberali sau conservatori? Intrebati-va serios ce stiti despre modelele conservatoare sau liberale la care aspirati si la care va raportati? Si ce vreti, de fapt? Pentru ca altfel, vocabulele astea – stanga, dreapta, conservator, liberal, marxist, neomarxist, progresist, democrat, social-democrat – raman vorbe goale. Forme fara fond de care-i plina tara. Iar pe forme fara fond nu se construieste nimic durabil, daramite drept. Adica de Dreapta.


Autor: Ioana Hîncu

Sursa: www.ihincu.wordpress.com/2017/09/24/conservator-sau-liberal-aceasta-este-intrebarea-burke-thatcher-reagan/