Creștinismul redus la esențe – partea a II-a

 

A doua Carte se preocupă de ceea Ce cred creștinii. Pentru a expune elementele credinței creștine, autorul ne prezintă mai întâi lucrurile în care nu ar trebui să creadă creștinii. Și anume, că toate celelalte religii sunt greșite în totalitate, în fiecare religie existând un sâmbure de adevăr. Dar adevărul complet se revelează doar în creștinism. În continuare, el afirmă că ateismul nu oferă nicio soluție, considerându-l prea simplist. De asemenea, atrage atenția și asupra acelui tip de creștinism pe care îl numește „diluat”, lipsit de doctrine despre păcat și mântuire și în final, se oprește și asupra concepției dualiste, care, deși se apropie de creștinism în ceea ce privește lupta dintre bine și rău, nu este suficientă.

Apoi, se întoarce la fundamentele credinței creștine, amintindu-ne însă, că Dumnezeu a dat omului o voință liberă și i-a lăsat conștiința binelui și a răului. Drept urmare, acesta poate alege dacă vrea să fie sau nu unit cu Dumnezeu. Pentru a avea opțiunea de a alege, El a trimis pe Fiul Său, Iisus Hristos, pe pământ. Cu ce scop? Ca să sufere și să fie omorât, pentru a-l  repune pe om în relație cu Dumnezeu, pentru a-i da un nou început. Iar omul poate să accepte ceea ce a făcut Hristos, sau nu. Aceasta ar fi prima esență a creștinismului, aceea de a-L accepta pe Hristos și de primi mântuirea. Dar viața nouă nu este dobândită doar prin acte pur mintale, adică prin credință, ci și prin acte fizice precum botezul și Sfânta Împărtășanie. „Dumnezeu se folosește de lucruri materiale cum sunt pâinea și vinul, ca să sădească viața nouă în noi”.[1]

Întoarcerea oamenilor la Dumnezeu nu presupune același parcurs pentru toți. Uneori ea poate apărea ca urmare a încercării noastre de a ne apropia de El, dar și în lipsa încercării noastre. Ea poate să se producă treptat, prin oameni, cărți, experiențe, sau într-o sclipire de moment, lăsând totul în grija lui Dumnezeu care pune în noi încrederea în Iisus Hristos.

[1] Ibidem, p. 46.

+