Dragoste și toleranță, între bine și rău

 

Dragostea pentru omul care greșește nu trebuie să devină dragoste pentru greșeală.

Îngăduința pentru cel ce greșește nu trebuie să se transforme în aprobarea și încurajarea a ce este greșit, în numele „toleranței”.

Iubirea pentru omul care păcătuiește nu trebuie să devină pretext pentru a spune că ceea ce e greșit, ar fi corect sau că ceea ce e rău, ar fi, de fapt, bine. Când facem asta, îl întărim în greșeala sa pe cel ce greșește și-i contaminăm și pe cei din jur.

În numele iubirii nu putem întuneca claritatea morală. Iubirea este iubire, dar păcatul e păcat. Viciul rămâne viciu, nu devine virtute.

Grija față de fumător, compasiunea față de alcoolic sau susținerea pentru dependentul de droguri nu se manifestă prin încurajarea viciului sau prin negarea problemei; îngăduința față de homosexual ori dragostea față de omul care trece prin disforie de sex nu ar trebui să însemne celebrarea practicilor sexuale diferite, instituționalizarea căsătoriilor homosexuale sau încurajarea și minimalizarea schimbării de sex.

Când formatorii de opinie, ziariștii, vedetele, oamenii care ne conduc sau care vor să ne conducă vorbesc despre “toleranță” sau despre redefinirea moralei și legilor în numele toleranței, fiți atenți la ce anume vi se cere să tolerați și dacă nu cumva “toleranța” este un simplu pretext pentru introducerea unui rău în societate.

Alegeți bunul-simț!

Sursa: www.bunsimt.home.blog/2019/09/03/dragoste-si-toleranta-intre-bine-si-rau/