Elena-Andreea Moise: Bărbatul și femeia. Roluri sociale și legea firii.

A înțelege rolurile care ți-au fost încredințate nu înseamnă supunere oarbă în fața lor, așadar nici transformarea ta într-un sclav; ci înseamnă, mai degrabă, responsabilitatea de a te purta și de a acționa în conformitate cu acestea, întru desăvârșirea ta.

Ne-am născut bărbați și femei – iar fiecare dintre noi își duce (sau ar trebui să-și ducă) acest datum firesc cu smerenie, înțelepciune și conștiinciozitate.
Femeia este emoție/sentiment; bărbatul este putere, iar lucrurile acestea nu se pot inversa, nu pot fi schimbate ori distruse – se pot afla însă (cel mai des) într-o stare de interdependență.

În relația corectă, femeia îi dă bărbatului din sentimentele ei (sentimente care paradoxal, îl potențează pe bărbat și îl împuternicesc), urmând ca acesta să-i dea din puterea lui (putere care pe ea o face să se simtă în siguranță, deschizându-se și mai mult înspre a-i încredința lui sentimentele ei), acesta fiind un schimb echitabil și conformitate cu legile firii.

Emoția/sentimentul face ca femeia să fie mai așezată în inimă; iar asta înseamnă moliciune, vulnerabilitate, înseamnă deschidere spre a primi și spre a păstra, înseamnă inocență, ascultare, supunere.

Puterea la bărbat înseamnă responsabilitate, adică curaj, deschidere spre a oferi și a produce, înseamnă conducere, ghidare și așezare mai mult în intelect. Firește, asta este o hiper-simplificare.

Confundarea acestor lucruri și încercarea ta, ca femeie, să îți însușești niște atribuții pe care nu le ai, iar tu, ca bărbat, să te transformi în ceva care nu e nici pe puțin asemănător cu rolul care l-ai primit, înseamnă colaps intelectual, spriritual, emoțional și fizic – cel mai bun exemplu este feminismul care din dorința de egalitate (care apropos, nu înseamnă LA FEL) a transformat femeia în bărbat, și feminizarea bărbatului din dorința acestuia de a face pe plac femeii.

Ca și reacție la aceste lucruri, mi s-a spus de mai multe ori că astfel de divizări și catalogări ale caracteristicilor femeii și bărbatului sunt injuste și în totală neconcordanță cu anul 2019 și, mai mult decât atât, un afront adus femeii care nu trebuie să fie supusă bărbatului (când de fapt așa și trebuie) ci liberă și independentă de a alege ce vrea ea pentru ea, cu prețul incapacității de a mai recunoaște în interiorul ei propria natură. Și curios, mi s-a spus de către bărbați.

Nu faceți greșeala voi, ca bărbați, de a induce femeile în eroare, spunându-le că sunt egale cu voi pentru că nu sunt, iar egal așa cum deja am menționat nu înseamnă la fel, căci le oferiți posibilitatea să vă distrugă. De ce să vă distrugă? Pentru că e slăbiciune din partea voastră, iar femeia are în ADN-ul ei să distrugă bărbatul slab. Ăsta-i și unul din motivele pentru care islamul s-a răspândit atât de mult; cu ajutorul femeii.  Însă asta-i altă discuție.

Nu faceți greșeala voi, ca femei, să convingeți bărbații că aveți nevoie de iubirea lor de tip patern/fraten/prietenesc căci îi transformați în mamele/surorile/prietenele voastre cu care împărțiți bârfe și comentați reviste cu rochii.