inCERTITUDINI

Contextul pandemic a generat o sumedenie de conflicte. Majoritatea dezbaterilor sunt futile, din lipsă de informații și calitate discursivă.
Vulgaritatea și atacurile meschine sunt la ordinea zilei. E îndeajuns să-ți exprimi opinia ferm, ca lumea să-ți sară-n cap. De altminteri, sunt persoane care se hrănesc sistematic cu conflict, astfel că apelează deliberat la instigare lipsită de noimă.

Devine din ce în ce mai greu și obositor să urmărești știrile. Vezi o droaie de informații legate de virus, bilanțuri zilnice, decedați, scenarii. Pe deasupra, vezi că lumea e zguduită periodic de felurite cataclisme, proteste, scandaluri. Unii spun că trăim zilele de pe urmă, alții spun că vom reveni la normal. Unii sunt revoltați împotriva sistemului medical și aduc mărturii drept dovadă pentru nedreptățile pricinuite asupră-le, alții susțin că știința nu ar putea fi cumpărată și deci, compromisă.

O debandadă informațională năvălește asupra noastră. Cum îți selectezi datele veridice/verosimile? Cum poți să dispui de o rațiune pragmatică și totodată, de una contemplativă? Ce e de păstrat și ce e de lepădat, ce e kitsch și ce e calitativ?

Incertitudinile sunt firești. Omul educat se confruntă constant cu acestea, darămite celălalt (atât că adesea nu realizează). Când vine, însă, vorba de gestionarea lor, caracterul e factor decisiv. Bunăoară, dacă ești parvenit, trufaș și ticălos, cauți a obține cu orice preț “adevărul”, controlul și faima. Prețul poate fi plătit prin defăimarea altora, invalidarea lor ca persoane (ironic, din moment ce tu tânjesti validare), revoltă pseudo-justificată și, în general, nu vei pricepe mai nimic din trecut (istorie) din două mari motive: necunoașterea și desconsiderarea lui. Odată plătit prețul, incertitudinile devin certitudini părtinitoare, firește, după bunul plac, iar lanțul general al incertitudinilor e sporit (noroc barem că apare și cel care-l slăbește, anume omul cinstit și cunoscător).

Lipsit de Dumnezeu, până și omul cu ambiții morale, care se dedică cauzelor sociale și civico-ecologice, nu găsește împlinire într-acestea, decât, poate, temporar, însă apoi realizează demersul sisific în care s-a înrolat (de pildă, te lupți pentru egalitate în distribuirea averii, iar discrepanțele dintre bogați și săraci se accentuează și mai mult). În ceea ce privește dezicerea de vulgaritate, e destul de dificil să faci față incertitudinilor și frustrărilor în mod decent, în lipsa unui sistem de credințe perene, care să-ți transmită că ești unic și veșnic.

Diverse incertitudini vor persista în continuare, dar lupta se va da pe omenia oamenilor în împrejurări dezumanizante. Doar alternativele reprezentate de iubire (triada Dumnezeu-sine-aproape), umorul calitativ, lectura marilor cărți, respectul față de tradiție/înaintași și propensiunea spre absolut, oferită de chipul Creatorului, ne pot salva de trivialitate, ignoranță și isterie.

+