Laudă ateii creștinismul?

 

Istoricul Tom Holland este cunoscut, înainte de toate, ca un povestitor al lumii antice. Prin urmare, cea mai nouă carte a lui, Dominion: How the Christian Revolution Remade the World, a venit ca o adevărată surpriză din diferite motive. În primul rând, Tom Holland nu este creștin. În al doilea rând, cartea lui Holland este cel mai ambițios demers istoric de apărare al creștinismului după foarte mult timp.

În timp ce studia lumea antică, scrie Holland, el a realizat ceva. Pur și simplu, anticii erau nemiloși, iar valorile lor îi erau cu totul străine. Spartanii obișnuiau să ucidă copiii ”imperfecți”. Trupurile sclavilor erau abuzate pentru plăcerea fizică a celor cu putere. Infanticidul era un lucru obișnuit. Cei săraci și slabi nu aveau drepturi.

De la acele vremuri, la timpurile noastre…
Cum am ajuns de acolo, aici? Datorită creștinismului, scrie Holland. Creștinătatea a revoluționat sexul și căsnicia, cerând bărbaților să se controleze și interzicând orice formă de viol. Creștinismul a limitat sexualitatea în cadrul monogamiei. (Este ironic, notează Holland, deoarece tocmai datorită acestor standarde, creștinătatea este acum batjocorită.) Creștinismul a înnobilat femeia. Pe scurt, creștinismul a transformat lumea în întregime.

De fapt, Holland evidențiază că fără creștinism, lumea occidentală nici nu ar fi existat. Până și afirmațiile oamenilor ce luptă pentru justiția socială, care disprețuiesc credința strămoșilor lor, sunt fondate pe valori iudeo-creștine. Aceia care aduc argumente bazate pe dragoste, toleranță și compasiune, apelează la raționamente creștine fundamentale. Dacă Occidentul nu ar fi devenit creștin, scrie Holland, ”nimeni nu s-ar fi trezit”.

Atrăgând critici
Apărarea sistemului de credințe, pe care elitelor le place să-l disprețuiască, descrisă de Holland pe parcursul întregii cărți, a atras, în mod nesurprinzător, critici. L-a confruntat față în față pe A. C. Grayling – un ateist militant și un filosof proeminent – pentru a răspunde la întrebarea ”Creștinismul ne-a dat valorile noastre umane?” Grayling s-a străduit să îl respingă pe Holland, părând mai mult meschin decât filosofic. Holland, pe de altă parte, a devenit de-a dreptul pasional în apărarea creștinismului. Dacă civilizația occidentală ar fi un acvariu, a declarat el, atunci apa este creștinismul.
De fapt, tocmai criticile acelora care condamnă creștinismul pentru diverse nedreptăți percepute astfel, sunt înrădăcinate în precepte creștine.

Un trend identificat – Apărarea creștinismului
Pasiunea lui Holland în a apăra creștinismul este fascinantă, deoarece pare a fi parte dintr-un trend. În timp ce Occidentul devine categoric post-creștin, mulți seculariști realizează subit faptul că creștinismul ar putea să fi fost mult mai valoros decât au gândit ei. În timp ce mulți – inclusiv Holland – nu se pot convinge întrutotul pe ei înșiși de veridicitatea creștinismului, încep totuși să creadă că acesta ar putea fi necesar.
Douglas Murray, conservatorul autor și cronicar, este, de asemenea, un ateu. Totuși, în ultimii ani, a început să avertizeze că declinul creștinismului este un lucru periculos. Acum, societatea are trei opțiuni. În primul rând, spune Murray, să respingă ideea că toate viețile umane sunt de preț. „O alta ar fi să lucreze frenetic la stabilirea unei versiuni ateiste asupra sanctității individului.” Și dacă aceasta nu funcționează? „Atunci nu mai rămâne decât un singur lucru de făcut: să ne întoarcem la credință, fie că ne place sau nu.”

Ocazional, Murray se referă la el însuși ca la un ”ateu creștin”. Într-o discuție cu Esther O’Reilly în podcastul Unbelievable, Murray a lăudat ”perspectiva morală revoluționară” a creștinismului. El i-a spus că în timp ce vizita Marea Galileei, nu a putut să nu simtă că ”ceva s-a întâmplat acolo”. Și a recunoscut că pe măsură ce ateii iau în considerare moralitatea, ”cu atât mai mult, va trebui ca noi să acceptăm că… sanctitatea vieții umane este o noțiune iudeo-creștină care ar putea foarte ușor să nu supraviețuiască [dispariției] civilizației iudeo-creștine.” Vorbind la The Darren Grimes Show în luna aprilie 2020, a fost chiar mai direct: ”Sunt de părere că viața petrecută discutând despre politicile Partidului Laburist, mai degrabă decât despre Dumnezeu, are prea puțin sens.”

Creștinii de tipul Regelui Agripa
Fenomenul ateilor care laudă creștinismul pare să se extindă. Au trecut zilele când Christopher Hitchens (un bun prieten de-ai lui Murray) și colegii lui seculariști s-au dezlănțuit împotriva ”otrăvii” religiei. Chiar și Richard Dawkins a recunoscut că ar putea fi de preferat creștinismul alternativelor. Mai demult, el a făcut apel la distrugerea creștinismului. În mod ironic, a ajuns să spună că acesta are efecte pozitive în societate.

Un alt exemplu este Jordan Peterson. Faimosul psiholog refuză să afirme dacă el crede în Dumnezeu. Cel puțin, refuză să spună ce înțelege el prin Dumnezeu, Hristos sau credință. Peterson încearcă să încorporeze Scriptura în cele afirmate de Jung și Darwin, iar rezultatul este dezastruos, așa cum era de așteptat. Dar Peterson știe că fără creștinism, cruzimea inimaginabilă este inevitabilă. El vorbește precum un calvinist secular. El crede în depravarea umană, dar încă nu i-a găsit salvarea.

Charles Murray, sociolog și om de știință american în domeniul interacțiunii sociale, este agnostic. Totuși, mi-a declarat într-un interviu că el crede că republica americană nu va supraviețui fără o renaștere a creștinismului. „Nu poți avea o societate liberă doar cu o Constituție”, precum cea americană, „cu excepția cazului în care guvernezi peste oameni religioși”, a constatat el.

Răposatul Sir Roger Scruton s-a întors către Biserică, de asemenea. S-a frământat legat de multe din pretențiile de adevăr ale creștinismului. Și totuși, a ajuns la concluzia necesității creștinismului. În timp ce nutrea îndoieli, cânta la orgă în biserica sa anglicană locală, în timpul slujbelor de duminica. Poate că repetiția, a spus el, îl va ajuta. Nu era convins că ar putea crede pe deplin. Dar voia să o facă.

Acești oameni sunt creștinii de tipul Regelui Agripa. Așa cum Regele Agripa i-a spus Apostolului Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creștin!” Ei aproape cred. Ei cred că e bine să existe creștinismul. Unii cred că acesta este necesar. După cum a zis Murray, el „crede în convingere”. Dar ei nu pot (deocamdată) să creadă că acesta e literal adevărat – că Isus Hristos a înviat cu adevărat din morți.

Ascultă avertizările ateilor: creștinismul este necesar
Aceste frământări ciudate dau o avertizarea Occidentului. Fără creștinism, ne îndreptăm către un întuneric gros și de nepătruns. Creștinismul ne-a dat drepturile omului. A adus protecție pentru cel slab. A adus compasiune, având rădăcinile în poruncile de a iubi. A adus iertarea dușmanilor. A revoluționat lumea. Suntem în proces de a renunța la această revoluționare. De fapt, o înlocuim cu Revoluția Sexuală.

Ar trebui să privim cu atenție la ceea ce distrugem, înainte de a merge mai departe. Ar trebui să ne întrebăm de ce au fost ridicate aceste ziduri, înainte de a le dărâma. Ar trebui să îi ascultăm pe ateii ce ne spun, temători, că ne este necesar creștinismul. Și ar trebui să ne luptăm pentru a garanta transformarea culturii noastre post-creștine din nou într-o cultură pre-creștină.


Jonathon Van Maren
Vorbitor, scriitor și activist pro-viață. Este autor al cărților The Culture War și Seeing is Believing: Why Our Culture Must Face the Victims of Abortion și co-autor al cărții A Guide to Discussing Assisted Suicide.

Articol preluat și tradus de Edictum Dei de pe: https://stream.org/atheists-in-praise-of-christianity/

Sursa: https://m.facebook.com/edictumdei/

+