Liturghia din fotoliu: progresistulfaragen nu intelege de ce e musai sa mergi la biserica

 

Suparat pe “primitivii care vor sa pupe moaste”, progresistulfaragen nu intelege de ce e musai sa mergi la biserica.
Dumnezeu e peste tot, nu-i asa?
Da, e peste tot.
Duminica dimineata, crestinul nevoit sa fie de rit nou, asa cum iti doresti tu, progresistulfaragen, isi bea cafeluta in timp ce, tolanit in fotoliu, asculta Cuvantul.
Dumnezeu sta si se minuneaza, de departe, dintr-un Cer care nu mai intelege nimic.
Te intrebi tu, progresistulfaragen, care e problema?
Dumnezeu nu poate veni acasa? Tolanit si El?
El vine unde Il chemi dar…nu e la fel.
E ca atunci cand iti e dor de mama si mirosul de cozonac si de acasa. Mergi acasa, nu? Ah, am uitat, tu nu ai mama, nu ai tata.
E ca atunci cand iti e dor de iubita ta si de zambetul ei si iti doresti sa fii langa ea (tu, doar in saptamana in care alegi sa fii baiat, binenteles).
E ca atunci cand iti e dor de mare si nisip fierbinte pe talpi….fugi la mare, nu?
Despre asta e vorba.
Despre imensa fericire pe care o simti cand intri in biserica si Il vizitezi la El acasa.
Cand simti ca Ii apartii.
Dumnezeu nu face economie de iubire. Nu inceteaza sa cheme si sa astepte rabdator.
Chiar si pe tine te asteapta, progresistulfaragen, pentru ca, spre deosebire de tine, El nu discrimineaza.
Cu ce te deranjeaza batranica cu flori de camp in mana care vrea sa se inchine la Sfanta ei?
A, propaga virusul ucigas… dar parada ta, fata de care batranica nu se impotriveste, este cumva sterilizata?
Imbulzeala de la metrou e? Oameni care se inghesuie disperati, in drumul spre un job pe care, poate, maine nu-l vor mai avea si care nu mai au putere sa se gandeasca la altceva.
Imaginea femeii ingenunchiate in fata unei biserici inchise, dar pazita de jandarmi, este imaginea Romaniei moarte.
Ati adus moartea prima data cand ne-ati inchis in nas bisericile in decembrie 1989.
Pentru ca tot voi ati fost, atei fara suflet, capabili doar de ura si doritori de arginti si putere.
Atei care urati visceral tot ce conteaza pentru noi.
Oamenilor le e frica de boala si de moarte.
Dar ar trebui sa le fie frica si de moartea cu care inca putem lupta: dictatura.
De virusul ucigas nu putem fugi. Ne putem proteja insa. Si trebuie sa o facem.
Dar putem si trebuie sa luptam si cu virusul tau, progresistulfaragen.
Virusul urii si minciunii poleite. Al raului devenit religie…
Ne puteti inchide bisericile, dar nu ne veti putea lua Credinta.
Credinta nu e despre oameni, despre carti sau cantece ci despre El si iubirea Lui.
Iar asta nu mai puteti nici controla si nici inchide.
 
Autor: Judecătoarea Adriana Stoicescu
 
+