Minunata lume nouă… azi – partea a III-a – Controlând consumul


5. Controlând consumul

Prin politicile sale de condiționare a oamenilor de la o vârstă fragedă, statul stimula consumul de contraceptive, de soma, produse alimentare – ”guma de mestecat cu hormoni sexuali”, ”biscuiți cu extracte multiglandulare”, ”surogat vitaminizat de carne de vacă ” – și de divertisment.

În ”minunata lume nouă” statul controlează mințile, trupurile umane, comportamentele umane prin metode chimice care ”modifică temporar chimia creierului și stările de spirit”.  Statul folosesește persuasiunea chimică pentru a provoca în oameni apetența pentru consum și dependența de consum.  

Însă statul mondial vindea și servicii de transport, dragostea de natură fiind interzisă prin lege! Nimeni nu mai circulă pe jos, plimbatul în natură fiind un obicei ciudat. Toată lumea circulă cu taxiuri: elicoptere și avioane.

6. Controlând moartea

În ”minunata lume nouă”, moartea nu este ceva tragic. În statul bunăstării, oamenii mor cu fericirea pe buze.

În ciuda progresului științific din lumea nouă, a descoperirilor în materie de anti-age, care îi ajută să-și mențină tinereții pielii, cu transfuzii de sânge tânăr și tot felul de suplimente chimice, moartea nu îi scutește pe oameni. Tinerețea afișată în exterior contrastează cu bătrânețea instalată în interior: ”chipuri încă proaspete și neofilite ( căci senilitatea venea atât de galopant încât nu avea timp să le îmbătrânească obrajii – ci doar inima și creierul)”[1].

Lipsiți de familie, lipsiți de prieteni, oamenii nu pot muri în altă parte decât în ”clinicile de muribunzi”. Aici, oamenii sunt eutanasiați într-o atmsoferă ”cât mai agreabilă- ceva între un hotel de cinci stele și un cime senzorial”[2]: camerele foarte confortabile,  melodii vesele cântate la sintetizator, televizor la fiecare pat, unde programul rulează 24 din 24 de ore, odorizant de cameră care își schimbă parfumul la fiecare sfert de oră.

În minunata lume nouă nu există tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte!

Lumea lui Aldous Huxley este o lume ”nouă, ”civilizată”, în care posperitatea materială și progresul științific creează oameni ”noi”, zombificați, imbecilizați, dezumanizați, devalorizați cu ajutorul regulilor impuse de cei care organizează și controlează societatea. Este o lume a alienării de sine, de ceilalți oameni și de Dumnezeu.  Este o lume în care oamenii sunt sclavii statului mondial care le programează și controlează întreaga viață. Este o lume în care statul mondial face comerț cu viața, moartea și fericirea oamenilor. Este o lume a servituților voluntare, în care oamenii nu au capacitatea să distingă libertatea de servitute, binele de rău, adevărul de minciună.  Este o lume în care oamenii privesc cu ochii, dar nu văd, aud cu urechile, dar nu înțeleg, după cum spunea un pofet din vechime! [3]

Uneori, cititorul poate întrezări cum era lumea ”veche”, în opoziție cu lumea nouă, o lume în care oamenii ”vechi”, tradiționali, ”sălbatici” sau necivilizați erau însetați după cunoaștere, frumusețe, adevăr, erau conștienți de sine și de transcendență, erau dependenți de Dumnezeu.  

Văzută prin lentila cititorului jurist, cartea lui Aldous Huxley este despre drept, știință și economie. Despre drept civil (drepturile personalității: dreptul la demnitate, dreptul la viață, libertatea de gândire, libertatea de exprimare, libertatea religioasă, dreptul familiei, chiar dacă familia lipsește cu desăvârșire în lumea ”civilizată” ), drept constituțional ( regimuri politice,  politica identitară), drept penal ( pornografie infantilă, permisă în lumea ”civilizată”, consum de substanțe psihotrope, permis în lumea ”civilizată”), despre știință (aplicațile biotehnologiei în materia procreativă și a calității vieții, a biochimiei în condiționarea minții umane și inginerii sociale), despre economie ( consumerism, imperii farmaceutice, industria procreativă, industria de divertisment).

Oare trăim azi distopia lui Aldous Huxley? O lume în care oamenii se droghează cu tehnologia care îi ține captivi în ecranele telefoanelor și ale tabletelor,  prizonieri într-un univers virtual al rețelelor de (falsă) socializare Facebook, Instagram, Twitter, care îi împiedică să vadă realitatea? O lume în care distracția înseamnă shoturi, sex, prafuri, DOTA, World of Warcraft, filme 3D, 4D, muzică tehno ? O lume în care se mistifică istoria? O lume în care biologia este înlocuită cu ”studiile științifice ale experților”? O lume în care lectura unei cărți este un obicei intelectual învechit și ciudat? O lume în care fake news –urile ruleaază pe sub ochii noștri ambalate în cuvinte atents elecționate de ideologi? O lume în care plimbările se fac în natură …mall? O lume în care ”Amintiri din copilărie” este de neînțeles în era lui ”bn”, ”tn”, ”ms”, cpl”, ”sc” ? O lume în care sunt stigmatizați oamenii care au convingeri sau credințe religioase? O lume în care educația presupune mai mult toceală decât gândire critică ( a se vedea sistemul nostru de educație)? O lume a mediocrității? O lume a prosperității în care, totuși, oamenii sunt atât de nemulțumiți, nesatisfăcuți? O lume dependentă de consum? O lume a divertismentului în care, totuși, mulți tineri sunt nefericiți și se sinucid? O lume în care nu se mai învață despre semnificație și scopul vieții, despre frumusețe, bunătate și adevăr, despre suflet și alte lucruri cu adevărat importante?

Oare cartea conține avertsimente pe care ar trebui să le luăm în seamă azi?

Îi las pe liceeni și studenți să judece, sprerând că i-am provocat la lectură.

P.S. Un pont: lentila cititorului se va potrivi perfect cu lentila autorului dacă va citi și ”Reîntoarcere în minunata lume nouă”, publicată de Aldous Huxley în 1958!

[1] Aldous Huxley, op. cit., p. 211.

[2] Aldous Huxley, op. cit., p. 210.

[3] Profetul Isaia, 6: 9

Autor: Lavinia Tec

+