O simplă reflecție

În Moldova, cumva deja s-a permis accesul la și în biserică.
Dar oamenii au rămas aceiași, nimic nu se schimbă. Au fost foarte puțini.
„Credincioșii” au fost bucuroși că li s-au închis accesul de a veni la biserica, ei căutau doar pretexte de a nu veni.
Când plouă nu vin, când e prea cald nu vin, vara au de lucru, iarna e ghețuș, ba sunt prea tineri și mai au timp sau deja sunt în vârstă și le dor picioarele.
Oamenii nu au cunoștințe generale despre credința religioasă pe care o au, ei nu știu catehismul Bisericii din care fac parte și cum vine un prilej de a nu merge la Biserică, îl folosesc de fiecare dată. Aici sunt de vină atât credincioșii care nu-și dau interesul, cât și clerul care n-are grijă să-și învețe turma sa.
Un credincios, ortodox să zicem, care nu merge la biserică, este un creștin mort, și cel care zice că crede în Dumnezeu undeva la el în inimă, iar nu merge la biserică, se amăgește pe sine însuși.
Credința trebuie să ți-o asumi, dacă vezi că ți se încalcă drepturile fundamentale ale credinței, ieși în stradă, și manifenstă-ți credința, asumându-ți chiar și cele mai groaznice consecințe. Așa au făcut adevărații creștini chiar din primele veacuri, niciodată creștinii nu așteptau să decidă cineva în locul lor.
Suntem mereu înconjurați de oameni falși, dar să nu fim și noi unii dintre ei.
Și să închei acest gând, cu un citat din Matei, care spune, că ce este da să fie da, și ce este nu, să fie nu (5;37).

+