Râia geloziei

Comunismul a surpat temeliile încrederii dintre oameni, generalizând delațiunea, utilizând minciuna și răsplătind servilitatea.

Nu cumva Marx însuși a produs o doctrină a resentimentului pentru că el însuși avea un raport viciat cu semenii săi? Dictatura proletariatului s-a instalat prin proclamarea egalitarismului invidiei în locul diferenţierilor de ordin economic, intelectual ori social. Sistemul totalitar gândit de Lenin, aplaudat de Troțki și perfectat de Stalin a sădit sămânţa suspiciunii față de artiști, bunăoară, acolo unde, precum în partiturile lui Șostakovici, putea fi adulmecat nimbul excelenţei. URSS a impus colectivizarea în locul iniţiativei private. Propagandiștii oficiali ai lui Nicolae Ceaușescu au negat gustul pentru frumos al monarhiei, reinventând, într-o cheie autohtonistă, apa, râul, ramul… Strugurii Occidentului, la care și nomenclatura ajungea foarte greu, erau prin definiție acri.

Demonul invidiei ne ispiteşte să râvnim la ceea ce nu ne aparține și la ceea ce nu ne foloseşte ― de aici și îmbufnarea, paraponul, ciuda, suspiciunea, meschinăria. În locul respectului pentru aproapele, „cadrele superioare,” şedinţele de partid ori antrenamentele de cătănie socialistă au introdus linguşeala, turnătoria, şmecheria, aranjamentul, furtul sau recursul la şantaj. Un subaltern era bun cetățean ― ca frizer, mecanic, dascăl, medic primar sau protopop ― doar atunci când dădea raportul cu supușenie. O mărturisire spontană, întrebarea francă, opinia deschisă ― toate acestea reprezentau un atentat la echilibrul „organizaţiei de bază.” Zvonistica abundentă, bârfa vitriolană, bănuiala maladivă şi despotismul orb au haşurat, timp de decenii, viaţa nevăzută a oamenilor și a instiuțiilor.

Să ne mirăm oare de ce oare, deveniţi infailibili, atâţia şefi au pierdut puterea de-a admira excelența? Baronii feudelor academice preferă castrarea oricărui impuls reformator. Câți cercetători tineri n-au fost „legați de glie” prin angajamente arbitrare impuse de șefii unor catedre? (Un criteriu esențial pentru promovare fiind „vechimea”.) Sunt rarisime actele de generozitate faţă de cei care au dovedit hărnicie și competenţă. Se recoltează mai curând defectele personale pentru un viitor șantaj. Făţărnicia şi ocara te aduc mai departe decât cinstea, destoinicia şi bunătatea.

România va renaște doar atunci când, privind la capra vecinului, ne vom vindeca de râia geloziei.

Sursa:www.facebook.com/mihailneamtuoficial/