Regula nr.10: Fii precis în exprimare

Aceasta este Regula nr. 10. Vă recomand să începeți cu Introducerea.



Lumea este infinit de complicată, de aceea oamenii simt nevoia naturală și justificabilă de a o simplifica pentru a menține iluzia temporară de control. Când privim lumea, percepem doar ce ne este “îndeajuns” pentru planurile, acțiunile și bunăstarea noastră. Ei bine, atunci când în această lume simplificată, observam că ceva ce părea de încredere cedează, automat realizăm limitarea percepțiilor noastre asupra lucrurilor și ființelor. Dintr-o dată, lumea complexă, așa cum este ea de fapt, iese din ascunzătoarea în care am vârât-o noi, din comoditate dar și din nevoia de adaptare. Este momentul în care șerpii ies din văgăune a căror existențe nu le sesizaserăm, deși erau acolo, poate chiar în orizontul nostru vizual.

Există o poveste pentru copii, numită “There’s No Such Thing as a Dragon”, scrisă de Jack Kent. Este vorba despre un băiețel care descoperă un mic balaur în camera sa. Când îi spune mamei sale despre existența acestuia, ea neagă spunând că nu există balauri. Cu timpul, balaurul crește tot mai mare, așa de mare încât, atunci când mama are de aspirat, trebuie să intre și să iasă afară din casă pe ferestre. Într-o zi, balaurul, ajungând la cote de mărime alarmante, pleacă cu întreaga casă în spinare. Este momentul în care mama, nemaiputând să ignore realitatea, întreabă de ce a crescut atât de mare. Instant, acesta a început sa se micșoreze, ajungând la dimensiunile unei pisici. Copilul raspunde șoptit: “Poate că a vrut să fie luat în seamă”.

Această poveste ne arată în ce poate degenera păcatul omisiunii, un păcat pe care adeasea îl subestimăm. Un exemplu, la îndemână, care să-l ilustreze, este acela al unei relații problematice de cuplu. Problemele care apar într-o astfel de relație survin, de regulă, ca și consecință a distrugerii recente a diviziunii tradiționale a muncii în casă. În orice caz, indiferent de cauza problemei, este clar că odată ajuns într-o situație de conflict, există 3 opțiuni pe care tu, ca membru într-un astfel de cuplu, le ai: sclavia, tirania sau negocierea. Din moment ce primele două presupun subminarea unuia dintre membrii, cea mai plauzibilă opțiune pe care o ai în cazul apariției unei probleme este, deci, negocierea. Condiția ca negocierea să se poată desfășura este ca existența balaurului să fie admisă în primul rând. Asta presupune efort, presupune asumare, presupune sinceritate, presupune curaj, presupune atenție. “Fără atenție, lucrurile vii mor. Viața este sinonimă cu efortul de reparare și întreținere”. Normal că este mai simplu să lași lucrurile în voia sorții, normal că e mai simplu să taci când vezi neregularități, sperând că timpul le rezolvă pe toate, normal că e mai simplu să închizi ochii la răul făcut de partener, prieten, persoana față de care ai interes, mințindu-te pe tine că ești pacifist ori înțelegător. Ah, persversul și subtilul păcat al omisiunii…(vezi și regula 8).

Din fericire, există opțiunea de a face puțină ordine în haos, sau cel puțin, de a ne pregăti pentru a reuși să-i facem față. Avem opțiunea de a ne restructura ordinea prin propriile noastre cuvinte. Aceste cuvinte trebuie bine alese în așa fel încât să exprime corect, în fraze clare și exacte, ceea ce dorim să exprimăm (Carl Jung spunea: “Singurătatea nu vine de la a nu avea oameni în jurul tău, ci de la a nu putea comunica lucrurile care îți par ție importante”). Astfel, reușim să punem lucrurile la locul lor, stabilind, împreună cu cel cu care comunicăm, un nou scop înspre care ne îndreptăm, ajungând prin negociere la un consens. În caz contrar, adică în cazul unei exprimări imprecise și neatente, consensul e imposibil de obținut. Apoi se va apela la omitere, la ascunderea monstruleților sub covor, loc unde vor crește și de unde te vor înșfăca când ți-e lumea mai dragă.

Puterea cuvintelor este uimitoare, dacă ești capabil să le folosești înspre binele tău și binele comun. Mai țineți minte regula nr.1 (Stai drept și trage-ți umerii înapoi)? Ea se aplică inclusiv în ceea ce privește exprimarea prin cuvinte. Printr-o exprimare “dreaptă”, atentă, precisă, ești capabil să faci ca lucrurile să fie utile și chiar simple, reducându-le din complexitate. Prin precizia exprimării poți să definești tema unei conversații, fie ea și dificilă. Prin precizia exprimării poți transmite lucrurile care te apasă, care te întristează, care te nemulțumesc. Transmiți direct, atent, asertiv, propria perspectivă asupra lucrurilor. Apoi, cu înțelegere și consens se poate ajunge la o soluție. Bineînțeles că nu întotdeauna funcționează și nu se ajunge mereu la rezultatul dorit, dar există o bună șansă, cu siguranță mai bună decât atunci când omiți sau transmiți ceea ce ai de transmis în mod superficial, evaziv, neclar.

“Spune exact ce ai în minte, ca să afli mai precis încotro s-o apuci. Acționează în acord cu ce spui, ca să afli ce se întâmplă. Apoi fii atent. Observă-ți erorile. Articulează-le. Muncește la îndreptarea lor”.

“Confruntă marea de probleme. Numește destinația și trasează-ți calea. Acceptă ceea ce dorești. Spune-le celor din jurul tău cine ești. Concentrează-te, privește atent și mergi drept înainte.

Fii precis în exprimare!”.