Regula nr.12: Când întâlnești o pisică pe stradă, mângâie-o

Aceasta este Regula nr. 12. Vă recomand să începeți cu Introducerea.



Viața înseamnă suferință iar ființa umană este constant expusă în fața unei multitudini de pericole. Omul este extrem de fragil și vulnerabil, din punct de vedere fizic, îndeosebi, iar adesea o daună fizică poate să aducă cu sine și una psihică sau morală.

Jordan Peterson relatează experiențele avute în trecut cu copii săi, Julien și Mikhaila, evidențiind greutățile pe care le-au întâmpinat ca familie, el, soția și cei doi copii, datorită nenumăratelor probleme de sănătate suferite de către micuți (la momentul relatat), în special datorită celor suferite până la vârsta adultă de către Mikhaila, care, datorită unei afecțiuni de artrită juvenilă idiopatică (probleme ale articulațiilor în zona picioarelor), a fost continuu măcinată de durere, deprimare și alte efecte adverse rezultate în urma medicamentelor luate.

Ceea ce canadianul dorește să sublinieze e că în ciuda limitărilor, în ciuda fragilității de care dispunem, posedăm totodată calități și suntem demni de a primi iubire, grijă, respect. De fapt, merge și mai departe spunând că nu în pofida limitărilor iubim sau suntem demni de a primi iubire, ci datorită lor. Fără acestea am fi niște ființe gata programate, niște robotei gata să execute comenzi fără a întâmpina probleme. Nu am fi aceste ființe cu potențial uimitor, dacă am fi omnipotenți, ci mai degrabă ființe anoste, fără mai nimic de învățat. Adică acest blestem al fragilității, este totodată și o binecuvântare.

Suferința e așadar necesară accederii înspre fericire. Bineînțeles, este ușor de spus, mai ales când duci o viață fără prea multe probleme. De aceea, conștientizarea necesității suferinței e îndeajuns doar pentru a stopa tentativele disperării dar nu garantează fericirea permanentă. Există accedere înspre fericire deplină? E o întrebare fundamentală a omenirii. Răspunsul îl găsește fiecare în funcție de căutări, îmi permit să adaug. În orice caz, psihologul ne îndeamnă ca pe lângă gândire să ne folosim și de observare (el fiind un maestru al observării, având o minte analitică de excepție).

Așadar ce putem face pentru a combate cât mai eficient tragicul existențial, de care vrem sau nu vrem, ne izbim (alții constant, alții mai rar)? Un sfat practic care ni se oferă e acela de a distribui un timp specific pentru meditarea asupra problemelor, preferabil nu seara înainte de somn, pentru a gestiona cât mai folositor timpul în așa fel încât încercarea de a găsi soluții să aibă un moment al ei, specific în zi, și nu să fie împrăștiată la întâmplare. De asemenea, atunci când avem parte de momente prolifice și liniștite, e recomandat să ne întocmim planurile de viitor, îndemnați fiind, de ce nu, de speranța că acestea se vor și împlini. În Matei 6.34 se spune: “Ajunge zilei necazul ei”. Isus cere oamenilor să-și pună deci credința în Împărăția Cerurilor, în Dumnezeu și în Adevăr. Adică trebuie să țintim sus, trebuie să avem speranță și astfel putem căpăta mai multă încredere în ceea ce privește viitorul. Suntem vulnerabili și predispuși pericolelor dar totodată suntem extrem de rezistenți. Trebuie să credem asta (deși de multe ori ajungem să credem doar ajunși în situații limită) și să perseverăm, încercând să reparăm ceea ce am stricat, încercând să punem lucrurile într-o ordine, atribuindu-le un timp anume.

Dar totuși, ce are a face mângâierea unei pisici cu toate acestea? Mângâierea unei pisici (sau a unui câine) este un moment care îți aduce aminte că suferința care este imposibil de înlăturat poate fi compensată arătând bunătate, atenție și grijă lucrurilor din jur. Astfel de momente, de la plăcute, precum afecțiunea arătată față de creaturile drăgălașe, la comice, precum savurarea unei glume bune sau chiar prostești, copilărești, cu prietenii, te înviorează și uneori te pot chiar regenera, de aceea trebuie trăite cu recunoștință. Suferința există, dar există și speranță. Mereu a existat și mereu va exista.

Când întâlnești o pisică pe stradă, mângâie-o!



Articolul anterior:
Regula nr.11: Lăsați-i pe copii în pace când fac skateboarding


+