Să ne bucurăm!

Era noapte. O liniște profundă se așternea peste ținuturile Iudeei. Stelele scăpărau cerul tenebros, scăpătând asupra unei cete de pastori care, făcând de strajă, vegheau liniștiți asupra turmei lor. La o oarecare distanță, într-o umilă iesle, s-a născut un Rege.

Printre mugetele și nechezurile animalelor, plânsul Său trebuie să fi fost un susur lin, armonic, aidoma cântecului suav al îngerilor care-L slăveau necontenit. Doar s-a născut Cel ce are să aducă mântuirea pentru orișicine îl primește. Atât pentru simplii păstori care au crezut, s-au închinat și s-au bucurat, cât și pentru înstăriții magi, așijderea.

Zămislit în chip miraculos, prin Sfântul Duh, în pîntecele Fecioarei Maria, Hristos a fost un Miracol încă de la venirea Sa pe lume. Viața Lui însăși a fost un miracol, culminată de miracolul suprem, învierea din morți.

Să nu uităm însă că acest Miracol se poate petrece în măsura în care ne încredem în acesta, acceptându-l. Nașterea nu s-a petrecut în derizoriu, pentru ca noi astăzi să marcăm o sarbatoare în plus, în calendar. Nașterea a fost urmată de o viață exemplară, iar mai apoi de o finalitate, de o menire.

Mare sărbătoare a fost în ceruri, măcar că se știa că Cel ce a venit, avea să moară cu durere. Dar precum moartea și învierea au un timp al lor, astfel și nașterea are un timp al ei.

Așadar, acum este vremea bucuriei și slăvirii venirii pe lume a Celui Preaînalt. Să ne bucurăm că avem o nădejde vie în Hristos, să ne bucurăm că nașterea Lui este comemorată în toate colțurile lumii, să ne bucurăm că anul 2019 marcheaza tocmai acest eveniment istoric.

“Slavă lui Dumenzeu în locurile prea înalte și pace pe pământ, între oamenii plăcuți Lui”.