Visarion Alexa – Înțelesul morții ne face să iubim viața, să o prețuim

 

Este absurd să spui despre un om că a trecut în neființă. Știți ce este neființa? Nimic! Lipsa conștiinței, a energiei vieții, nimic.

Noi nu trecem în neființă. Dincolo de moartea noastră continuă energia vieții, continuă conștiința noastră, amintirile noastre, tot ce am acumulat noi în timpul vieții…inclusiv Patimile! De exemplu, dacă ești fumător, iei cu tine în veșnicie patima aceasta, doar că surpriza mare este că acolo nu sunt țigări și pofta de a fuma te va însoți și vei trăi astfel o stare de iad. Tot ce te împătimește aici, pe pământ, tot ce-ți place mai mult, tot ce te leagă pe tine de lumea materială devine o patimă și starea aceasta de dependență, de înrobire (fie că vorbim de obiceiuri, de averi, de job sau chiar de oameni) se va transforma într-un iad, în veșnicie.

“Cu adevărat, frații mei, viața aceasta este umbră și vis și tot ceea ce este omenesc este deșertăciune!”.

Privind lucrurile astfel, înveți să pui accentul în viață pe ceea ce depășește bariera morții, nu pe ceea ce reprezintă moarte, sfârșit, pe ceea ce este lipsit de valoare veșnică.

Moartea nu era în planul lui Dumnezeu, moartea nu trebuia să facă parte din existența noastră. Este prea abrupt și absurd să murim! Dumnezeu nu l-a adus la viață pe Adam spre a fi muritor, ci spre a trăi veșnic, ÎN și CU Dumnezeu. Prin greșeala sa, Adam însă a renunțat de bunăvoie la această relație și atunci Domnul, din marea lui Iubire, a pus în viața lui Adam și a noastră, Moartea- un accident în istoria umanității, însă, totodată, un dar.

“…Și ca pentru răutatea să nu fie fără de moarte, ai îngăduit acestei făpturi a ta să se întoarcă în pământul din care a fost făcut!”

Vă dați Dvs seama ce ar fi însemnat ca viața aceasta de pe pământ să fie veșnică? Faceți o analiză a unei zile și veți afla răspunsul la această întrebare…muncă, muncă, de dimineață până seara, facturi de plătit, boli, teama de a nu te îmbolnăvi tu sau cineva drag, frica de război, chin și suferință, în fiecare zi. Imaginați-vă că, în felul acesta, în răutate, chin, suferință, omul s-ar înveșnici. Imaginați-vă un Hitler veșnic, un Stalin veșnic, dar nu numai pe aceștia, ci gândiți-vă că în fiecare dintre noi trăiește și un mic dictator, care vrea să pună la punct pe toată lumea din jurul său și care s-ar înveșnici în starea aceasta.

Dumnezeu, din iubire, a îngăduit ca omul să poată muri, pentru ca răutatea și suferința să nu fie fără de sfârșit, să nu se nască miliarde și miliarde de dictatori care să poarte războaie pentru supremația asupra celuilalt, în primul rând, și apoi, pentru supremația asupra lumii.

Înțelesul morții ne face să iubim viața, să o prețuim. Moartea noastră este o mare șansă să trăim veșnic. Un om care știe (e conștient) că moare, luptă cu răutățile sale și începe să-și schimbe viața. Un om care trăiește conștient că va muri într-o zi, începe să pună viața lui în mâinile lui Dumnezeu și înviază în fiecare zi tot mai mult. Un om care însă trăiește ca și cum el este stăpânul său si care crede că poate controla viața sa, este un om mort sufletește.

Moartea este o mare salvare, să știți! Gândul la moarte dă vieții sens, plictisul fuge, deznădejdea dispare, lipsa de atenție asupra celor din jur se împrăștie, pentru că știi cât de puțin trăiești pe pământul acesta și ai înțeles care este rostul tău, ai înțeles de ce te-ai născut.

Am simțit cu adevărat că viața și moartea mea sunt doar în mâinile lui Dumnezeu, atunci când un om foarte drag sufletului meu, mama mea, s-a aflat pe patul unui spital. Am înțeles că Dumnezeu e Tot și altundeva nu mă duce și când Domnul va hotărî, vreau să mor cu credința aceasta:

“Aștept Învierea morților și viața veacului ce va să vie!”

Autor: Visarion Alexa
Sursa: www.facebook.com/preotvisarion.alexa/posts/954804318220450