Zbor în bătaia săgeții la un sfert de veac – partea I

Anul acesta se împlinesc douăzeci și cinci de ani de la apariția primei ediții a excepționalei cărți, Zbor în bătaia săgeții. Eseu asupra formării, a lui Horia-Roman Patapievici. Tocmai de aceea, considerăm că este binevenit  să zăbovim puțin asupra însemnătății acestei cărți, care a fost, de-a lungul acestor ani, un îndrumător edificator pentru atâția cititori în căutarea de modele culturale și nu numai.

Cartea este scrisă în maniera unui eseu. Un eseu despre formare ce ne expune exemplul minunat de inițiere și devenire intelectuală a unui tânăr însetat de cunoaștere, autorul însuși. Un adevărat bildungsroman sau o paidea personală, începută de acesta în momentul părăsirii conștiente a vârstei copilăriei, asumată în adolescență, odată cu descoperirea potențialităților culturii, și desăvârșită la vârsta adultă.

La o primă vedere, titlul cărții ar putea părea ermetic, poate chiar bizar. Preferința pentru titlu ne apare însă destul de repede în text, când autorul ne mărturisește că, încă din copilărie, fusese atras de zbor: „Prima durere morală de care îmi amintesc este legată de pierderea unui avion pe care singur mi-l confecționasem.”[1] Opțiunea pentru numele volumului s-ar mai putea observa și datorită amintirii de către autor a capodoperei cinematografice a lui Tarkovski despre Andrei Rubliov și magnifica sa artă. Printr-o secvențialitate ilustrativă, în filmul amintit, ne este reprezentat zborul prin intermediul unor felurite imagini care culmină cu cea „a unei divine păsări albe, cu aripi avântat deschise, înscrisă într-un cerc de ocru și aur: Troița Vechiului Testament, pictată de Rubliov”.[2]

Analizând semnificațiile zborului, titlul ne trimite înspre ideea de formare și devenire personală deoarece zborul este considerat a fi cea mai veche metaforă a schimbării ființelor.[3] El invocă ideea desprinderii de vechea natură, printr-o înălțare edificatoare care rupe frâiele ce-l leagă pe om de pământ, de tenebre pentru a putea cuceri noi orizonturi, într-un proces de de-condiționare.

În ceea ce privește edificarea culturală a autorului, aceasta s-a realizat prin întrepătrunderea a trei dimensiuni: „Vei remarca faptul că formarea mea, potrivit limbajului curent, este legată de cărți, de experiențe și de oameni”.[4]

De întâia dimensiune, cea a cărților edificatoare, ne vom ocupa pe mai departe în acest prim articol dedicat volumului. Zbor în bătaia săgeții ne dezvăluie importanța străduinței de a ne depăși pe noi înșine, și, totodată importanța încercării de a căuta și afla răspunsuri la întrebările esențiale ale vieții. Iar pentru a găsi răspunsuri noi avem posibilitatea de a  asculta de maeștrii marilor cărți. Venindu-ne în ajutor, autorul ne descrie nouă, cititorilor săi, ca într-un dialog, treptele, nu întotdeauna ușoare, ale trecerii examenului propriei sale deveniri.[5] Fiind  înconjurat de cărți încă din copilărie, când citise cu pasiune aventurile lui Corto Maltese, personajul lui Hugo Pratt, sau revistele Pif, el a avut șansa de a descoperi de timpuriu importanța și fascinația cărților. Apoi, la vârsta adolescenței, părăsind copilăria, a vândut la anticariat toată colecția Pif. Din banii câștigați și-a cumpărat Plutarh, Diogene, Descartes şi Pascal, lucru ce denotă dorința de a se forma.

Fără intervenția directă a unui mentor care să-l fi călăuzit spre un anumit tip de disciplină a studiului, Horia-Roman Patapievici a început să își construiască el însuși o asemenea disciplină cu ajutorul cărților pe care le-a citit. Și, după cum ne mărturisește, timp de cincisprezece ani, el a adunat cărți şi s-a lăsat pătruns de ele.[6] Astfel, autorul, lipsit de acel maestru, în carne și oase, la care să fi avut acces în chip nemijlocit și departe de vreo instituție de formare clasică, va descoperi mai mulți mentori cărțile citite și se va edifica prin gândurile, credințele și învățăturile așternute de ei pe hârtie. Autodisciplina aceasta extraordinară, asumată cu abnegație, va produce, în cele din urmă, un fizician desăvârșit, atotștiutor, o enciclopedie, un om stăpân pe orice subiect, putând să vorbească despre orice subiect, de la muzica și istorie, până la ideologii contemporane. Este biografia unui mod de viață asumat cu seriozitate.

Volum al revelațiilor intelectuale, culturale, dar și spirituale, Horia Roman Patapievici ne înfățișează în acest eseu un riguros sistem al lecturilor bine planificate și parcurse printr-o constantă dedicare și neobosită muncă. Listele sale de lecturi cu rol formator au fost structurate pe luni și ani. Au fost zile întregi de studiu susținut și aplicat, prin sporirea ordinii interioare, prin tehnica efortului și a rânduielii. Rânduială precum aceea a „ascezei scaunului”[7], a lecturilor cu fișă ce fuseseră făcute numai la birou. În demersul său formator, din dorința de a fi consecvent cu sine însuși, autorul își stabilise cu rigoare câte pagini să citească pe zi, ce conspecte de cărți să facă și își fixase teme de meditație săptămânale. Însă, ce este demn de amintit, este faptul că, după cum ne mărturisește autorul, nu el a ales respectivele cărți, ci ele l-au ales pe el. Descoperirea anumitor autori are pentru tânărul Patapievici o semnificație revelatoare și grăitoare pentru inițierea sa: „…descopeream autori, cum navigatorii de la sfârşitul secolului al XV-lea descopereau continente. Citeam mai mulți autori simultan, pentru a-mi stimula vivacitatea şi a forța mobilitatea punctelor de vedere.”[8]Avid de cunoaștere, el ajunsese chiar să recunoască timbrul vocii autorilor citiți după stilul și forma enunțului întocmit de aceștia. Dintre autorii menționați îi putem enumera pe Pavese, Malraux, Hume, Hegel, Kant, Heidegger, Nietzsche, Steiner, Russell, Kafka, Musil, Beckett, Pound, Montherlant, Flaubert, Eliade, Marin Preda, Constantin Noica, Nae Ionescu, dar și cărți esențiale precum Biblia sau Filocaliile. Acceptând hrana acestor autorilor, dar și a altora, Patapievici i-a lăsat să contribuie la realizarea sa, la edificarea sa: „Sufletește am fost format de Malraux, Pavese, Montherlant. Fotografiile și cărțile lui sunt mereu alături de mine. […] Mintea îmi era mai plină decât viața, iar viața mea se împărtășea bucuroasă de acest exces.”[9] Deșteptat prin intermediul lecturilor, el își va situa gândirea pe coordonate culturale, fiind încercat de sentimentul unei misiuni, misiunea de a deveni erudit și demn. Conform propriilor sale spuse, demnitatea căutată a putut fi găsită în cultură deoarece „cultura te scoate din mediocritatea vieții și din imperiul duzinii.”[10]

În final, dacă ar fi să revenim la semnificația zborului, putem spune că, o altă semnificație este aceea a libertății, chiar dacă, de multe ori, accederea la libertate presupune și asumarea unor riscuri. La fel, și zborul presupune primejdii, mai ales, dacă acesta are loc în „bătaia săgeții”. În eseul de față ni se ilustrează în chip strălucit, faptul că una dintre cele mai demne modalități prin care noi putem deveni liberi este prin recursul la marea cultură și la valorile pe care ea le conține. Cărțile sunt acele surse ale culturii care i-au produs autorului acestui eseu întâlnirea cu propria particularitate, cu propria devenire culturală, în definitiv, întâlnirea cu sine însuși și cu libertatea. Iar această întâlnire a rezultat datorită aventurii căutării la care s-a încumetat dintr-o puternică dorință de a ști cine este cu adevărat: „Dar dacă nu aș fi căutat, cel pe care îl căutam, nu ar fi existat niciodată.”[11]

 

 

 

Câteva dintre autorii și cărțile cu rol formator menționate în eseu:

  • David Armeanu, Introducerea în filozofie;
  • Toma d’Aquino, Summa contra gentile;
  • Aristotel, Despre suflet, Poetica;
  • Erich Auerbach, Mimesis;
  • Sfânta Tereza de Avila, Calea spre desăvârșire;
  • Biblia;
  • Camil Baciu, Grădina Zeilor;
  • Ingeborg Bachmann, Nuvele;
  • Nicolae Bagdasar, Antologia filosofică;
  • Charles Baudelaire, Les Fleurs du mal;
  • Henri Bergson, Deux sources de la morale et de la religion;
  • Samuel Beckett, Așteptându-l pe Godot;
  • Jorge Luis Borges, Nuvele;
  • Ion Biberi, Eseuri;
  • Oskar Becker, Despre fundamentele matematicii;
  • Nicolae Breban, Bunavestire;
  • Albert Camus, Exilul şi împărăţia, La Chute, Mitul lui Sisif, Străinul, Ciuma;
  • George Călinescu, Universul poeziei, Principii de estetică, Estetica, Viaţa lui M. Eminescu, Opera lui M. Eminescu, Enigma Otiliei;
  • Anton Cehov, Schiţe şi povestiri, Unchiul Vania;
  • Bernard Champigneulle, Rodin;
  • Paul Claudel, Cap de Aur, Schimbul, Cumpăna amiezii;
  • Nichifor Crainic, Studiul despre Vasile Voiculescu;
  • Radu Cosaşu, Supravieţuirile;
  • Benedetto Croce, Estetica;
  • Ioan Damaschin, Dogmatică;
  • Paul Adrien Maurice Dirac, Evoluţia concepţiilor fizicienilor asupra tabloului naturii;
  • Gabriele D’Annunzio, Triumful morţii;
  • M. Dostoievski, Crimă şi pedeapsă, Demonii, Idiotul, Frații Karamazov;
  • Anton Dumitriu Paradoxele noi, Logica polivalentă, Philosophia mirabilis;
  • Ilya Ehrenburg, Oameni, ani, viaţă;
  • Mircea Eliade, Maitreyi, Nuntă în cer, Mitul reintegrării, Nuvele, Nopţi la Serampore, Secretul doctorului Honigberger, Sacrul și profanul;
  • Mihai Eminescu, Sărmanul Dionis;
  • Radu Enescu, Franz Kafka;
  • Elie Faure, Istoria artei;
  • Richard Feynman, Sensul tuturor lucrurilor;
  • Max Frisch, Homo Faber;
  • Scott Fitzgerald, Marele Gatsby, Un diamant mare cit Hotelul Ritz, May Day;
  • Josephus Flavius, Antichitățile iudaice;
  • Gustave Flaubert, Educaţia sentimentală;
  • Sigmund Freud, Cinq leçons sur la psychanalyse;
  • Edward Gibbon, Istoria declinului și a prăbușirii Imperiului Roman;
  • Dumitru Ghişe, Existențialismul francez şi problemele eticii;
  • André Gide, Paludes, Prometeu rău înlănţuit, Tezeu, File de toamnă, Pretextes, Școala femeilor, Robert;
  • I. Gulian, Problematica omului şi existențialismul contemporan;
  • Georg Wilhelm Hegel, Prelegerile de estetică, Fenomenologia;
  • Hermann Hesse, Siddhartha;
  • Friedrich Holderlin, Poezii;
  • Aldous Huxley, Geniul şi zeiţa;
  • Joris-Karl Huysmans, A rebours;
  • Henrik Ibsen, Teatru;
  • Nicolae Iorga, Materiale pentru o istoriologie umană;
  • James Joyce, Portret al artistului în tinerețe;
  • Victor Kernbach, Nuvele;
  • Franz Kafka, Verdictul;
  • Nicolae Labiș, Poezii;
  • Pierre Labracherie, Parisul literar în secolul al XIX-lea;
  • Max von Laue, Istoria fizicii;
  • Li Tai-Pe, Poeme;
  • Georg Lukăcs, Estetica;
  • Ernst Mach, Mecanica lui Newton;
  • Stéphane Mallarmé, Divagations, Poezii ;
  • André Malraux, Condiția umană, Speranţa, Calea regală, La Tentation de l’Occident;
  • Gabriel Garcia Marquez, Un veac de singurătate;
  • François Mauriac, Un adolescent de altădată, Maltaverne;
  • Romul Munteanu, Profiluri literare;
  • Robert Musil, Omul fără calităţi;
  • Florica Neagoe, Arthur Schopenhauer, Filosofie şi etică;
  • Isaac Newton, Principia Mathematica;
  • Friedrich Nietzsche, Anticristul, Un elogiu al neputinței, Aşa grăit-a Zarathustra;
  • Constantin Noica, Eminescu, sau gânduri despre omul deplin al culturii române;
  • Jose Ortega y Gasset, Meditații despre Don ,Quijote;
  • Giovanni Papini, Un om sfârşit;
  • Blaise Pascal, Cugetări;
  • Cesare Pavese, Dialoguri cu Leuco;
  • Camil Petrescu, Patul lui Procust;
  • A. Philippide, Puncte cardinale europene;
  • Platon, Republica, Symposion;
  • Alexander Pope, An essay on Man;
  • François Rabelais, Gargantua;
  • Rainer Maria Rilke, Poezii;
  • D. Roşea, Existenţa tragică, Studii şi eseuri filosofice;
  • A. Richards, Principii ale criticii literare;
  • Bertrand Russell, Autobiografie;
  • George Steiner, Moartea tragediei După Babel;
  • Stendhal, Lucien Leuwen;
  • Ernest Stere, Gândirea estetică în Franţa secolului al XVl-lea;
  • Henryk Sienkiewicz, Quo vadis;
  • Eugen Schileru, Preludii critice;
  • Paul H. Schwartz, Freud şi Dumnezeu;
  • Dominique Sourdel, Janine Sourdel-Thomine, Civilizația islamului clasic;
  • Dumitru Stăniloae, Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii;
  • Elena Tacciu, Mitologie romantică;
  • Ionel Teodoreanu, La Medeleni;
  • Tertullian, De carne Christi;
  • Lev Tolstoi: Învierea, Cadavrul viu, Război şi pace, Anna Karenina;
  • Ivan Turgheniev Desțelenire, Fum şi în ajun, Rudin, Părinţi şi copii;
  • Miguel de Unamuno, Sentimentul tragic al vieţii;
  • Tudor Vianu, Idealul clasic al omului, Studii de analiză şi metodologie, Stil şi destin, Paradoxul poeziei, Arta prozatorilor români,; Fragmente moderne, Influenta lui Hegel asupra culturii române;
  • Oscar Wilde, Crima lordului Arthur Savile, Portretul lui Dorian Gray;
  • Johann Wolfgang von Goethe, Faust, Călătoria în Italia.
  • Stefan Zweig, Orele astrale ale omenirii.

Bibliografie:

Horia-Roman Patapievici, Zbor în bătaia săgeții. Eseu asupra formării, Ed. Humanitas, București, 1996.

[1] Horia-Roman Patapievici, Zbor în bătaia săgeții. Eseu asupra formării, Ed. Humanitas, București, 1996, p. .25.

[2] Ibidem, p. 158.

[3] Ibidem, p. 295.

[4] Horia-Roman Patapievici, op.cit., p. 119.

[5] Ibidem, p. 63.

[6] Ibidem, p. 10.

[7] Ibidem, p.216-217.

[8]Horia-Roman Patapievici, op.cit., p. 47.

[9]Ibidem, p. 151.

[10]Ibidem, p. 51.

[11]Ibidem, p. 315.

+