Iașul ridică steagul: „România, încotro?”

Manifest împotriva cenzurii: De la rigorile Junimii la rezistența în fața Digital Services Act.

Vocea Libertății • Martie 2026 •

Lucian Crețu

Seara aceasta a readus în saloanele Hotelului Traian acea atmosferă a dezbaterilor așezate, care părea, până nu demult, o amintire a altor epoci.

Conferința „România, încotro?”, însoțită de lansarea volumului „America lui Trump vs. Lumea lui Soros”, nu a fost doar un eveniment editorial, ci un veritabil exercițiu de igienă culturală. Într-o lume tot mai fragmentată de mesaje telegrafice, Iașiul a demonstrat încă o dată că rămâne o capitală a spiritului critic, unde ideea nu este doar consumată, ci trăită cu responsabilitate.

Dan Dungaciu și Mihail Neamțu au oferit publicului ieșean mai mult decât o simplă prezentare de carte; au propus o lecție de anatomie geopolitică. Dialogul lor a transformat teme de o complexitate aridă, precum tensiunea dintre suveranitate și globalism, în subiecte de o actualitate vibrantă.

S-a vorbit despre destinul valorilor creștine în context european și despre locul României într-o ordine internațională tot mai incertă, totul sub semnul unei rigori intelectuale ce refuză compromisul facil.

Ceea ce a impresionat cu adevărat a fost, însă, calitatea audienței. Într-o sală devenită neîncăpătoare, am regăsit un public divers, de la tineri la intelectuali consacrați, toți uniți de aceeași foame de sens.

Dialogul cu sala, prelungit mult peste ora stabilită, a fost o dovadă vie că nevoia de claritate morală și politică este mai actuală ca niciodată. Întrebările nuanțate și atenția cu care au fost urmărite argumentele celor doi autori au transformat conferința într-un spațiu al rezistenței prin cultură.

Dincolo de succesul de public, seara de ieri rămâne un reper al gardianatului cultural. Evenimentul a confirmat că, atunci când discursul academic întâlnește preocuparea onestă pentru binele comun, rezultatul este o revigorare a spiritului public. Iașiul a dovedit, prin prezență și rigoare, că tradiția junimistă a criticii de fond este o forță vie, capabilă să ne ghideze pașii spre un viitor înțeles corect.

A fost, în esență, o victorie a logosului asupra zgomotului cotidian.

Un accent aparte și poate cel mai incendiar al serii a căzut asupra luptei împotriva cenzurii, tratată nu ca temă auxiliară, ci ca miez al întregului demers intelectual.

Conferința domnilor Neamțu și Dungaciu s-a articulat, în această privință, ca un veritabil manifest împotriva îngrădirii sistematice a libertății de exprimare. Mesajul a fost tranșant: cenzura nu mai vine astăzi îmbrăcată în uniformă, ci în haina tehnocrației, a reglementării și a „siguranței digitale”. CNA-ul, cu intervențiile sale tot mai discreționare în spațiul mediatic românesc, și Digital Services Act de la Bruxelles, acest colos birocratic care pretinde că protejează cetățeanul, reglementând de fapt ce anume are voie să gândească și să distribuie, au fost disecate fără menajamente ca instrumente ale unui control difuz, dar extrem de eficient.

Nu este vorba despre excese izolate, ci despre o arhitectură deliberată a tăcerii, construită cu răbdare și legitimată prin limbajul neutru al „combaterii dezinformării”. Ca termen de referință și sursă de inspirație a fost invocat modelul american al rezistenței instituționale, și în special activitatea departamentului juridic condus de Jim Jordan, care a expus cu documente și rigoare rețelele de coluziune dintre stat, platformele digitale și structurile de presiune ideologică.

O lecție pe care România, prinsă între reflexele unui aparat mediatic docil și presiunile Bruxelles-ului, nu și-o poate permite să o ignore.

A fost, până la urmă, și un manifest. Unul asumat, articulat și necesar.

▶ Urmărește Vocea Libertății pe YouTube