Peiu și Neamțu: Ceaușescu și blestemul constructorului

Reduta Conservatoare

Despre moartea Ceaușeștilor

Vocea Libertății • Mai 2026

Lucian Crețu

Dialog între Mihail Neamțu și Petrișor Peiu

Partea II

Ceaușescu nu a apărut din neant. A moștenit o industrializare începută de Dej și a dus-o mai departe, cu obsesia unui constructor. Dar același om care primea vizita lui Nixon avea să aducă frigul în case și foamea pe mese. Petrișor Peiu și Mihail Neamțu explică această contradicție fundamentală.

De la baron local la liderul partidului

Petrișor Peiu: Ceaușescu a apărut în grupul lui Dej și Maurer ca un comunist convins. La fel ca toți ceilalți. Credeau în manifestul lui Marx. Erau împotriva proprietății private. Împotriva unei biserici independente. Aveau toate tarele regimului comunist. Dar aveau și o doză puternică de naționalism. Și această doză i-a făcut să construiască.

Mihail Neamțu: Ceaușescu citea Toffler, de exemplu. „Șocul Viitorului”.

Petrișor Peiu: Da. Nu se putea concentra să citească mult, dar înțelegea. Ceaușescu nu era deloc prost.

Era neinstruit. Noi avem țara plină de oameni care nu-s proști, dar sunt neinstruiți. Unii au ajuns, săracii, premieri. Școala are rostul ei: te învață cum să înveți și cum să citești.

Ceaușescu trecuse prin Doftana. Avusese o viață brutală. La 11-13 ani era calfă. Și privea spre Iliescu, format la Moscova, cu un amestec de admirație și resentiment.

Totuși l-a favorizat mult. În 1965, la Congresul al IX-lea, l-a pus în Comitetul Central. Până în 1974, când l-a retrograt din baron central în baron local.

Industrializarea care a schimbat fața României

Petrișor Peiu: Tot ceea ce numim industrializarea lui Ceaușescu a început pe vremea lui Dej. Arhitectul ei a fost Ion Gheorghe Maurer. Ceaușescu a avut înțelepciunea să-l păstreze. Maurer înțelesese că România nu se poate baza pe Uniunea Sovietică. Singura cale era accesul la tehnologiile occidentale.

S-au opus planului economistului bulgar Valev, cultivat de Moscova. Planul prevedea ca România și Bulgaria să fie rezervorul de hrană al lumii socialiste. Fără loc pentru industrie și tehnologie. România a refuzat.

Mihail Neamțu: A fost și o deschidere spre Occident remarcabilă. Nixon a venit în vizită.

Ceaușescu a fost primit de Regina Elisabeta. L-a întâlnit pe Carter la Casa Albă.

Petrișor Peiu: Era un maverick al Orientului. Un personaj atipic în blocul sovietic.

Și construia. Casa Poporului, marile platforme industriale, canalul Dunăre-Marea Neagră. Toată această vocație demiurgică venea și dintr-un resentiment personal profund. Omul care fusese calfă la 13 ani voia să lase ceva în urmă.

Când a început să meargă prost

Mihail Neamțu: Dar același Ceaușescu a adus frigul în case și foamea pe mese în anii 80.

Petrișor Peiu: Obsesia de a plăti datoria externă a distrus calitatea vieții. România exporta tot și importa nimic. Populația plătea prețul acestei decizii. Rațiile la alimente, frigul din apartamente, întunericul din orașe. Toate erau consecința unui singur om care hotăra singur.

Iar în plan politic, cultul personalității ajunsese la niveluri absurde. Elena Ceaușescu primea titluri academice pe care nu le merita. Nicu Ceaușescu era pregătit ca succesor. România devenise o monarhie comunistă de facto.

Mihail Neamțu: Și sistemul de securitate devenise sufocant.

Petrișor Peiu: Securitatea controla totul. Fiecare bloc avea informatori. Scrisorile erau citite. Convorbirile telefonice, ascultate. Frica devenise instrumentul principal de guvernare. Oamenii trăiau o dublă viață: una publică și una privată, complet separate.

Ceaușescu și Iliescu. Două lumi în același partid

Petrișor Peiu: Iliescu era o altă generație de comuniști. Format la Moscova, citise, călătorise, vorbea limbi străine.

Ceaușescu îl privea cu suspiciune. Dar și cu respect involuntar. L-a promovat, apoi l-a marginalizat. L-a ținut departe de puterea reală, dar nu l-a distrus.

Mihail Neamțu: Pentru că în lumea comunistă, după moartea lui Stalin, nu se mai omorau liderii între ei.

Petrișor Peiu: Exact. Acesta era acordul tacit. Beria fusese executat de tovarășii lui, dar după aceea s-a stabilit o convenție clară: nu mai ucidem, marginalizăm. Ceaușescu a respectat-o. Iliescu a încălcat-o.

Dar asta este povestea articolului următor.

Va urma…

Citiți și: alte reflecții pe Substack