Media

America nu este o țară, ci o idee politică hrănită de o vastă mitologie culturală, susținută de-o incomparabilă economie capitalistă și apărată de-o imbatabilă armată maritimă, aeriană și terestră. America este un brand universal: patria care a născut meniul McDonald’s și băutura Coca-Cola, automobilul Ford ori instrumentul iPhone; locul de origine al lui Elvis Presley, dar și al celor mai mulți laureați Nobel; continentul filmelor cu gangsteri și revolvere, dar și al programelor Apollo & Starlink. Geografia simbolică a Statelor Unite continuă să fascineze miliarde de cetățeni.

Cum s-a ajuns aici?

Tărâmul unde se împlinesc toate dorințele atrage deopotrivă săracii și bogații lumii a treia. După ce-au sunat trâmbițele apocalipsei Războiului Rece ori sirenele Jihadului global, America s-a reinventat cu succes. Seducătoare și nemărginită-n promisiuni, națiunea lui JFK, Reagan ori Trump s-a dovedit a fi, în ultimele decenii, centura de siguranță a lumii civilizate. 

Treziți din visul pastoral al generației Mayflower, Părinții fondatori au cerut nu doar o simplă reducere a taxelor, ci recunoașterea ideii grecești de participare și reprezentare. Ideile Revoluției americane s-au dovedit mai periculoase decât praful de pușcă, emancipând milioane de oameni de frica tiraniilor de pretutindeni. Dintru început, coloniștii au conspirat împotriva excesului de putere acumulat în mâna imperialilor britanici.

Reflexul libertarian al generației lui George Washington ori John Adams a întâlnit nevoia de pragmatism a lui Alexander Hamilton și Benjamin Franklin. De la evlavioșii propovăduitori ai Marii Treziri spirituale până la liderii aboliționiști, care l-au convins pe Abraham Lincoln să elimine sclavia, americanii au făcut istorie printr-un mixt neobișnuit de entuziasm, zel evanghelic și ambalaj retoric (cunoscut, mai târziu, drept marketing). 

Identitatea națională americană s-a forjat în bătăliile veacului XIX, când Nordul și Sudul s-au încleștat din pricina unor culturi politice și religioase diferite. Înainte să cucerești un teritoriu geografic, e important să modelezi mințile celor capabili să-l stăpânească. America antebelică (așa cum ne spune Anne Norton) a găzduit o încleștare pe tema simbolurilor definitorii pentru Lumea Nouă.

Dacă Sudul sclavagist visa la spiritul cavaleresc medieval și aristocrația feudală a Europei, Nordul s-a concentrat pe individualismul tehnocratic și civismul participativ al capitaliștilor îndrăgostiți de proiectul industrializării. Rivalitatea dintre Nord și Sud a plecat de la percepția diferită asupra democrației. Pentru americanii din Virginia sau Georgia, ierarhia era mai importantă decât egalitatea. 

Sudul lui Thomas Jefferson a cultivat idealul fermierului-patrician, intim legat de familie, pământ, memorie, statut, privilegii, cultul onoarei și loialitatea față de strămoși. Nordul lui Andrew Jackson a devenit un pol al dezvoltării economice bazată pe egalitatea de șanse, etica protestantă a muncii și credința neclintită în capacitatea de auto-guvernare a individului educat în valorile Republicii. Nordul a perpetuat mitul progresului, în timp ce Sudul a vorbit mult despre tradiție. Statele Unite ale Americii au fost chemate la sinteza modernă, efectuată de jos în sus, între idealurile iluministe și moștenirea colonială. 

Chiar dacă a trecut prin barbaria războiului civil, națiunea de negustori și „lăcătuși cosmici” (cum îi numea Petre Țuțea) a reușit, în chip miraculos, ocolirea experienței totalitare prezentă de veacuri în locuri precum Europa, China, Asia și America latină. De ce? Iată întrebarea la care încearcă să răspundă America secretă. 

Secole la rândul, expansiunea ideii de Americana Res Publica a împins însăși noțiunea de frontieră dincolo de orice limită. Urmașii lui Thomas Jefferson au cucerit nu doar Vestul sălbatic, ci lumea întreagă și însăși cosmosul (după satelitul Lună, ținta următoare fiind Marte). 

Conflictele dintre clasă și rasă au oglindit tensiunea dintre oligarhie și democrație. Elitele americane au decis că limitarea constituțională a puterii executive merită revizuită. Fără să impună un monarh, Statul paralel (format din instituții prea puțin transparente pentru ochiul publicului larg) a decis capturarea interesului național al Americii și transformarea fostei Republici într-un veritabil imperiu. 

După victoria incontestabilă asupra URSS, liderii Americii și-au permis să justifice intervenționismul militar în zone fierbinți ale lumii, precum Orientul Mijlociu, Africa de Nord sau chiar Europa de Est (prin războiul din Iugoslavia și, mai târziu, Ucraina). Motivația a fost mereu una complexă și niciodată străină de rațiuni financiare ascunse. Hegemonia globală a fost nu doar un rezultat al evoluției naturale a democrației americane, cât mai ales opțiunea deliberată a unor elite fascinate de ideea unei dominații globale. Până astăzi, disputa între Republică și Imperiu zguduie conștiința cetățeanului obișnuit al SUA.

În ultimul deceniu, poporul american a ajuns să descopere șocat dimensiunea pantagruelică a corupției elitelor de la Hollywood sau Harvard, Silicon Valley ori Washington DC. Pentru a combate excesele tehnocraților, mișcarea MAGA a cerut reformarea statului birocratic-administrativ, pledând pentru revenirea la naționalismul economic și la abandonarea liberalismului globalist al erei Clinton.

În loc să viseze la mântuirea planetei, susținătorii lui Donald Trump s-au concentrat asupra unui alt demers: refondarea Americii. Cum? Prin revenirea la ordinea libertății, a proprietății private, a familiei naturale, a moralei creștine și a responsabilității individuale.