Mihail Neamțu la Suceava: China și America lui Trump față în față cu moștenirea lui Confucius

Un gânditor conservator, o civilizație milenară și întrebările pe care România nu și le pune destul de des

Vocea Libertății • Martie 2026

Lucian Crețu

Vineri, 20 martie 2026, Amfiteatrul „Dimitrie Leonida” al Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava a găzduit una dintre cele mai consistente dezbateri intelectuale ale acestui an despre putere, civilizație și locul României în lumea care se reconfigurează. Mihail Neamțu — parlamentar, scriitor și doctor în teologie, unul dintre cei mai articulați conservatori români ai generației sale — a fost invitat să vorbească în cadrul Simpozionului internațional Confucius și emergența Chinei contemporane, eveniment organizat între 18 și 21 martie 2026.

A venit. Și a adus cu el întrebările pe care dezbaterea publică românească le amână prea des.

O construcție serioasă, zi după zi

Simpozionul a început miercuri, 18 martie, cu o deschidere care a stabilit, fără echivoc, miza evenimentului. La microfon s-au succedat reprezentanții rectoratului Universității „Ștefan cel Mare”, președintele Consiliului Județean Suceava Gheorghe Șoldan, Ambasadorul Chinei Feng Chen și reprezentantul Institutelor Confucius din România. Nu era o ceremonie de rutină. Era o declarație de intenție despre felul în care România poate și trebuie să privească una dintre cele mai importante civilizații ale lumii contemporane.

Joi, 19 martie, lucrările s-au desfășurat pe două secțiuni de substanță. Dimineața, prima secțiune a interogat China și dezvoltarea ei de semnificație istorică — reforma economică, modernizarea instituțiilor, inteligența artificială, competitivitatea, valorificarea științei și tehnologiei. Au luat cuvântul Pavel Suian, fost diplomat, Alexandru Mironov, fost ministru, Cornel Nistorescu și Marius Ghilezan, directori de publicații, alături de cercetători și cadre universitare. După-amiaza, a doua secțiune a coborât în profunzimile moștenirii confucianiste: opera lui Confucius, meritocrația, educația, statul ca proiect moral, dreptul și administrarea în concepția confucianistă. Andrei Marga și Ion Buzatu au susținut conferințele introductive, alături de Ecaterina Andronescu, fost ministru, și Aura Christi. Nu teme de muzeu — teme vii, cu aplicații directe în felul în care China de astăzi se guvernează și se prezintă lumii.

Seara aceleiași zile, o lansare de carte a adăugat un strat suplimentar de seriozitate. Volume despre China publicate în România în ultimii ani: Viața și gândirea lui Confucius de Ion Buzatu, China — Vieți în vâltoarea istoriei de prof. Anna Eva Budura, China ca supraputere de Andrei Marga — profesor universitar, fost ministru și unul dintre cei mai avizați analiști români ai ascensiunii chineze, autor care a urmărit cu consecvență acest subiect de peste un deceniu. Marga revine asupra acestei teme cu convingerea că marea putere asiatică participă amplu la configurarea lumii și că, cel puțin în Europa și mai cu seamă în România, ea nu este înțeleasă la adevărata ei însemnătate și valoare. Demersul său este, în cuvintele sale, „esențial în situația în care stăruie încă prejudecăți și clișee grosiere cu privire la acea parte a lumii, datorate sărăciei informării și îngustimii opticilor.” Alături de acestea, Jurnalul Drumului Mătăsii de Alexandru Mironov și Marcela Ganea și volumul lui Adrian Severin, fost Viceprim-ministru — România și interesul național românesc în contextul dezordinii mondiale actuale. O bibliotecă mică, dar semnificativă, a interesului românesc față de o civilizație pe care o ignorăm pe riscul nostru.

Vineri: întrebarea pe care toate celelalte o presupuneau

Vineri, 20 martie, a venit rândul celei de-a treia secțiuni — China ca supraputere în lumea de astăzi. Aici a vorbit Mihail Neamțu. Contribuția sa — „China și SUA lui Donald Trump” — a tăiat direct în miezul problemei pe care cancelariile europene o gestionează cu o stângăcie vizibilă: ce se întâmplă cu ordinea lumii când America lui Trump redesenează alianțele, iar China lui Xi Jinping avansează metodic, cu răbdarea celui care știe că timpul lucrează pentru el?

Prea mulți analiști români abordează această temă cu un binar comod: ori ești cu Washingtonul, ori ești suspect. Neamțu n-a jucat acest joc. N-a jucat nici jocul invers. A stat în zona analizei reale — acolo unde lucrurile sunt complicate și unde răspunsurile simple mint.

Alături de el, la același panel, au vorbit Adrian Severin despre rolul Chinei în lumea contemporană, prof. Valentin Stan despre China între Rusia și SUA și Flavius Caba-Maria despre diplomația chineză în Orientul Mijlociu și rolul confucianismului în rezolvarea disputelor regionale. Un panel care, în orice capitală europeană cu pretenții intelectuale, ar fi generat dezbateri serioase. La Suceava, l-au ascultat cei care meritau să-l asculte.

Contextul intelectual al acestor dezbateri îl construise, în parte, chiar Andrei Marga. Afirmarea Chinei ca supraputere este deja loc comun, iar Marga a atras atenția asupra consensului care se conturează în analiza occidentală serioasă: specialiști precum Eberhard Sanschneider susțin că, oricare ar fi împrejurările, China nu mai poate fi oprită, în vreme ce Theo Sommer argumentează că, dată fiind interdependența țărilor, nu există alternativă rațională la cooperarea cu ea. Confruntarea este o eroare. Marga adaugă un argument de profunzime istorică: încă André Malraux avertiza cât de gravă pentru lume ar fi oprirea, fie și parțială, a producției industriale chineze. Azi se vede bine că încetinirea ritmului de creștere economică în China pune economia mondială în dificultate — și că, pe de altă parte, multe țări câștigă enorm cooperând amplu cu ea.

Ce s-a mai construit în acele zile

Vineri după-amiază, lucrările au continuat cu secțiunea dedicată cooperării dintre România și China. Viorel Isticioaia-Budura despre Uniunea Europeană și China. Viorica Dăncilă, fost prim-ministru, despre prezența Chinei pe glob. Nicolae Vasilescu despre relațiile România-China și perspectivele lor. Eugen Uricaru, fost președinte al Uniunii Scriitorilor, despre relațiile cultural-literare dintre cele două țări. Octavian Știreanu, fost senator, și avocatul Florentin Țuca au completat o secțiune dintre cele mai consistente ale simpozionului.

Seara, o ultimă secțiune a închis cercul tematic: contribuția Institutelor Confucius la cooperarea internațională, cu prezentări din Cluj-Napoca, București, Sibiu și Brașov. O rețea de punți culturale construită cu răbdare, fără zgomot, cu rezultate concrete pe care România ar face bine să le cunoască și să le prețuiască.

Sâmbătă, 21 martie, participanții au plecat spre obiective istorice și culturale din Bucovina — cel mai potrivit epilog pentru trei zile despre civilizație, memorie și timp.

De ce contează că a venit

România are un reflex vechi: să privească lumea prin ochii celui mai puternic aliat al momentului. A privit-o prin Moscova până în 1989. O privește prin Washington și Bruxelles de atunci încoace. Reflexul e înțelegibil. Nu e suficient.

A înțelege China nu înseamnă a o imita și nu înseamnă a renunța la alianțele care contează. Înseamnă a refuza confortul ignoranței într-o lume în care ignoranța a încetat să mai fie gratuită. Confucius nu este o amenințare la adresa valorilor pe care le apărăm. Este o civilizație cu o logică proprie pe care, dacă o ignori, o vei suporta fără s-o înțelegi.

Că Mihail Neamțu a fost invitat la acest simpozion și că a acceptat spune ceva precis. Nu orice om public are disponibilitatea de a ieși din logica îngustă a dezbaterii cotidiene și de a sta la masa unei conversații cu adevărat serioase despre lumea în care România trebuie să supraviețuiască și, dacă se poate, să prospere.

Imperiile se reconfigurează. Puterile se redistribuie. Întrebările corecte supraviețuiesc tuturor răspunsurilor greșite.