Verbul și coloana vertebrală

Vocea Libertății • Aprilie 2026

Mihail Neamțu

Civilizația se clădește pe două coloane: puterea cuvântului și demnitatea trupului. Cel care stăpânește limba și-și poartă drept coloana vertebrală devine arhitectul propriului destin și al lumii din jurul său.

Darul limbii nu poate fi egalat. Ce miraculoasă e puterea verbului de-a mișca inimile („să mânecăm”)! Câte înțelesuri se ascund într-un simplu adjectiv („mitarnic”)! Cuvintele scriitorului iscusit sunt ca lanternă aprinsă-n plină noapte, ca un felinar într-o cameră obscură.

Prin cuvinte, luminezi lumea și treptele cunoașterii ei. Seduși de puterea imaginii, mulți dintre contemporanii noștri refuză achizițiile civilizației logocentrice. Prin excesul de imagini, analfabetismul funcțional înflorește. Sunt atâția adolescenți care, înfiorați la prima iubire, preferă sărăcia „emoticoanelor” unui recurs la poezia lui Topârceanu, Bacovia sau Blaga…

„Limba este fluxul sangvin al culturii”, observa un istoric britanic. Primii care i-ar fi dat dreptate lui Paul Johnson ar fi fost chiar fruntașii Școlii Ardelene. Pentru aceștia, bătălia pentru limba română a echivalat cu lupta pentru patrie. Nu poți transmite într-un grai străin toată măreția propriului ideal.

Istoria culturii naționale arhivează acumulările succesive ale inteligenței colective din fiecare generație. A fost nevoie de geniul poeților din secolul XIX pentru ca românii să dea naștere culturii naționale, situată la intersecția între spiritul oriental și latinitate. Lupta veacului nostru nu e mult diferită. Nu doar poeții păstoresc casa ființei naționale, ci și orice om care înțelege puterea cuvintelor de-a schimba destine.

Prin conformația lui exterioară, „homo sapiens” are o postură regală. Între toate celelalte mamifere, urmașii lui Adam au primit darul limbii și, deci, al mâinilor libere. Poziția verticală ne dă șansa nu doar să fabricăm unelte, ci și să contemplăm un orizont îndepărtat.

Filozofii greci, presocraticii, au urmărit mișcările astrelor căutând să înțeleagă originea cosmosului. Științele tari, adică fizica și matematica, s-au născut prin eliberarea gândirii de urgența foamei. Privim Cerul și suntem inspirați.

Nu trăim doar pentru o bucată de pâine. Biblia ne spune că Dumnezeu ne-a chemat să locuim cu El într-o grădină. Ce l-a încovoiat pe Adam? Sentimentul rușinii, revărsat imediat după căderea-n păcat. Iată de ce Jordan Peterson spune să nu te lași doborât de accidentele vieții.

Nu adopta atitudinea unui homar înfrânt, secătuit de serotonină și dornic să supraviețuiască. Umerii drepți te ajută să înfrunți ziua cu mai mult optimism. Stai drept, adică nu te lăsa dărâmat de spaime.

Trupul este templul spiritului uman și mișcările lui construiesc, subtil, o întreagă personalitate. Tensiunea musculară contribuie la exprimarea emoțiilor. Când stai aplecat pe o rână, când vrei să pari diminuat sau pipernicit ori când te relaxezi excesiv, lăsându-ți membrele să atârne, atunci n-ai o postură de lider. Nimeni nu-ți va acorda respectul. Limbajul corporal transmite celorlalți semnale despre tine la un nivel pre-teoretic, subliminal.

Corpul chircit amplifică sentimentul ratării. Să stai drept înseamnă să asumi poziția unui general roman, aflat mereu călare în timp ce dă comenzile militare. Starea de ebrietate sabotează verticalitatea. Să stai drept, spune Jordan Peterson, înseamnă să înfrunți necunoscutul, precum Moise, cel care-și conduce poporul prin deșert. Când îți vor vedea postura verticală, atunci oamenii vor începe să te asculte. Tu însuți vei vorbi cu mai multă încredere și-ți vei găsi cuvintele mai ușor. Nu uita lecția homarului care trăiește pe această planetă de aproape 350 de milioane de ani.

Fără oameni drepți, întreaga noastră civilizație s-ar prăbuși. La Călugăreni, Mihai Vodă n-a stat povârnit în șaua calului. În fața Sultanului Ahmet al III-lea, domnitorul Constantin Brâncoveanu nu și-a plecat capul. Privind spre Hermann Göring, Rudolf Hess și ceilalți criminali naziști, judecătorii Tribunalului din Nürnberg nu s-au înclinat. În fața acuzatorilor mincinoși aduși la faimosul proces stalinist din 1947, Iuliu Maniu s-a ridicat în picioare.

Un gest de mare curaj și robustețe interioară. Arhitectul unirii Transilvaniei cu Țara-Mamă știa că trebuie nu doar să trăiești, ci și să mori cu demnitate. Învingătorii privesc spre zări și mari depărtări.

Să ai coloană vertebrală (dar nu și coloană oficială) înseamnă să poți înfrunta cu demnitate suferința și adversitatea. Fără verticalitate, n-ar mai fi lege și n-ar mai fi dreptate. Stai drept, ca să zdrobești mai ușor capul șarpelui. Stai drept, pentru a fi stăpânul propriilor alegeri. Stai drept, ca să te însoțești cu oamenii buni. Stai drept și viața te va răsplăti în abundență.