Conferința Eliade. In Memoriam Mircea Eliade.

40 de ani de la moartea marelui gânditor

Lucian Crețu

Vocea Libertății • Aprilie 2026

Patruzeci de ani de la moartea lui Mircea Eliade. Palatul Parlamentului găzduiește azi, 22 aprilie 2026, Conferința Eliade. In Memoriam Mircea Eliade, un eveniment cu 26 de vorbitori de excepție, organizat sub patronajul Comisiei pentru Cultură, Arte și Mass-Media a Camerei Deputaților, condusă de Mihail Neamțu.

Pe 22 aprilie 1986, lumea pierdea pe unul dintre cei mai fecunzi intelectuali pe care i-a dat România modernă.

Patru decenii mai târziu, Mircea Eliade, filosof, romancier și istoric al religiilor de rezonanță mondială, este readus acasă, în chiar inima instituției legislative a țării, un eveniment organizat sub patronajul Comisiei pentru Cultură, Arte și Mass-Media a Camerei Deputaților, în parteneriat cu Institutul Eminescu și Elite Communication.

Detaliile complete ale evenimentului sunt disponibile pe MarileCarti.ro.

26 de vorbitori, cinci secțiuni, un singur nume

Conferința reunește 26 de personalități din mediile academic, diplomatic, juridic, teologic și jurnalistic, structurate în cinci secțiuni tematice ce acoperă întreaga amploare a moștenirii eliadeene.

Deschiderea solemnă îi aparține lui Mihail Neamțu, președintele Comisiei pentru Cultură, Arte și Mass-Media a Camerei Deputaților și gazda intelectuală a evenimentului, care deschide conferința cu tema „Eliade și Voegelin: sacralizarea politicii și criza modernității”, o punere în dialog a două dintre cele mai importante minți ale secolului XX în fața întrebărilor pe care secolul XXI nu a reușit încă să le rezolve.

Neamțu este și cel care a conceput cadrul acestui eveniment ca pe un act de restituire: România îi datorează lui Eliade o recunoaștere pe măsura operei, nu doar lacrimi periodice de circumstanță.

Imediat după, dr. Manej Kumar Mohapatra, ambasadorul Indiei în România, urcă la tribună pentru a vorbi despre „India și Eliade: o dragoste intelectuală care a schimbat istoria religiilor”, o prezență diplomatică ce spune, prin ea însăși, cât de adânc a pătruns gânditorul român în conștiința intelectuală a subcontinentului asiatic, acolo unde Eliade și-a petrecut anii de formare și unde a descoperit cheile cu care avea să deschidă, mai târziu, marile sisteme ale sacrului universal.

Prof. dr. Dan Dungaciu, de la Facultatea de Sociologie a Universității București, trasează linia de forță internă a culturii române moderne: „De la Nae Ionescu la Eliade: sacrul și profanul ca destin intelectual românesc.”

O temă de genealogie spirituală pe care puțini o pot aborda cu autoritatea unui sociolog care a studiat decenii întregi structurile de profunzime ale identității românești.

Secțiunea de deschidere este completată de trei senatori ai României, fiecare aducând o perspectivă distinctă.

Senatorul Petrișor Peiu ridică întrebarea cea mai provocatoare a zilei: „Cum ar fi gândit un Eliade contemporan cu noi?”, o invitație la imaginație politică și filosofică deopotrivă.

Senatorul Sorin Lavric, filosof el însuși și unul dintre cei mai consecvenți apărători ai tradiției în spațiul public românesc, oferă o mărturie despre moștenirea lui Eliade.

Senatorul Andrei Dîrlău, membru al Academiei Oamenilor de Știință din România, intră direct în miezul controverselor: „Eliade și detractorii săi: un proces neterminat”, o temă ce nu poate fi evitată atâta vreme cât opera marelui gânditor continuă să fie folosită ca teren de ajustare a scorurilor ideologice.

Sacru, simbol, hierofanie

A doua secțiune a conferinței este dedicată dimensiunii pentru care Eliade rămâne cel mai cunoscut în lume: istoria religiilor, fenomenologia sacrului, simbolistica universală.

Florentin Țuca, avocat și fondatorul unuia dintre cele mai importante cabinete juridice din România, Țuca Zbârcea și Asociații, abordează o intersecție inedită: „Eliade și legea: libertate, destin, responsabilitate.”

Prezența unui jurist de această anvergură la o conferință despre sacru nu este un accident, ci o mărturie că întrebările pe care Eliade le-a formulat depășesc cu mult granițele academice.

Dr. Ștefan Cârstea, de la Institutul Național de Fizică și Inginerie Nucleară Horia Hulubei din Măgurele, aduce perspectiva omului de știință în fața misterului timpului: „Între eternitate și clipă: timpul sacru și profan la Eliade.”

Un fizician care citește Eliade nu este o curiozitate, ci o confirmare a ceea ce Eliade însuși credea: că întrebările despre timp și eternitate nu aparțin niciunei discipline în exclusivitate.

Dr. Cătălin-Ștefan Popa, de la Institutul Levantului, propune un dialog patristic surprinzător: „Efrem Sirul și Eliade: perla, apa și metaforele Împărăției”, o lectură care pune față în față unul dintre marii poeți teologi ai creștinismului timpuriu și hermeneutica eliadeeană a simbolului acvatic.

Dr. Vasile Zecheru, cadru didactic universitar și coordonator al Colecției Arta Regală la Editura Herald, explorează solidaritățile ascunse ale tradiției perene în dialogul Eliade-Guénon, două figuri între care afinitățile sunt reale, dar și tensiunile, și pe care puțini le-au cartografiat cu rigoare.

Valentin Protopopescu, jurnalist și eseist la Radio România Cultural și lector la UNATC București, propune o altă mare întâlnire a secolului XX: „Eliade și Jung: în căutarea originilor pierdute”, o temă care a fascinat generații întregi de cititori și care capătă, în 2026, o nouă urgență.

Conf. dr. Cristi Pantelimon, director adjunct al Institutului de Sociologie al Academiei Române și cadru didactic la Universitatea Spiru Haret, construiește o hartă sociologică a sacrului și profanului pentru lumea de azi, o operație de actualizare a categoriilor eliadeene în fața realităților contemporane.

Cercetătorul George Liviu Teleaocă, scriitor și cercetător independent, abordează hermeneutica lui Eliade în era exploziei informaționale, o întrebare despre relevanța unui gânditor al mitului și simbolului într-o lume saturată de date și algoritmi.

Lect. univ. dr. Gabriela Groza, avocat și cadru didactic la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, închide această secțiune cu o temă de pedagogie intelectuală: „Mircea Eliade și puterea mentoratului”, o perspectivă asupra modului în care marile spirite transmit, dincolo de opere, un mod de a fi în lume.

Filosofie, politică, geopolitică

A treia secțiune coboară în câmpul ideilor mari ale secolului XX, acolo unde Eliade a fost nu doar spectator, ci actor.

Dr. Tudor Avrigeanu, cercetător la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, explorează unul dintre cele mai tensionate triunghiuri intelectuale ale secolului trecut: „Antaios: Eliade și Jünger la umbra lui Carl Schmitt”, o analiză a revistei pe care Eliade și Jünger au codirijat-o în anii 60, cu tot ce implică această colaborare în termeni de afinități, distanțe și responsabilități intelectuale.

Dr. Adrian Nicolae Petcu, cercetător la CNSAS, aduce în lumină un episod mai puțin cunoscut: relația lui Mircea Eliade cu Biserica Ortodoxă Română de la Paris, o fereastră spre dimensiunea spirituală și eclezială a omului din spatele operei.

Asist. cerc. drd. Vlad Bilevsky, de la Institutul de Sociologie al Academiei Române, reconstituie legătura lui Eliade cu Institutul de Orientalistică, o pagină de biografie intelectuală esențială pentru înțelegerea formației sale timpurii.

Valeriu Matei, directorul Editurii Academiei Române, poet și una dintre cele mai importante voci culturale ale Republicii Moldova, propune o lectură a poetului și biografului din Eliade, o dimensiune adesea eclipsată de teoretician, dar fără de care opera nu poate fi înțeleasă în integralitatea ei.

Prof. dr. Radu Baltasiu, de la Universitatea București, reconstituie o solidaritate spirituală fundamentală pentru filosofia românească: „Eliade și Vulcănescu: sacrul ca fundament al unei filosofii românești”, o temă care privește direct identitatea și maturitatea culturii noastre.

Conf. dr. dr. Iacob Coman, teolog, poet și pictor, doctor al Universității Babeș-Bolyai și al Academiei Române, oferă o mărturie și o interpretare a lui Eliade prin ochii unui teolog, o perspectivă care pune față în față credința vie și hermeneutica academică.

Brâncuși, literatură, arhitectură

Penultima secțiune este dedicată artelor și este, poate, cea mai spectaculoasă din punct de vedere al amplitudinii culturale.

Pavel Sușară, unul dintre cei mai importanți critici de artă din România, vorbește despre momentul în care sacrul devine formă: „Eliade despre Brâncuși”, o întâlnire între doi români care au dus, fiecare în felul său, spiritul acestui neam până la cele mai înalte altitudini ale culturii universale.

Dalina Bădescu, arhitect, trasează o punte între cosmologia eliadeeană și orașul modern: „Arhitectura sacră: de la Grădina Paradisului la orașul modern”, o temă de o acuitate uluitoare într-o epocă în care spațiul urban a pierdut aproape orice urmă de sacralitate.

Cristian Curte, de la Radio România Actualități, readuce în prim-plan romancierul adesea uitat în umbra teoreticianului: „Romancierul invizibil: lumile ficțiunii la Mircea Eliade”, o invitație de a reciti Maitreyi, Noaptea de Sânziene sau La Țigănci cu ochii unui cititor de azi.

Rafael Udriște, de la TVR, încheie secțiunea cu o reflecție despre Eliade în memoria vie a culturii române, o temă despre cum supraviețuiește un mare spirit dincolo de canonul școlar și de citările academice.

Încheierea: un apel către Comisie

Ultimul cuvânt îi aparține lect. univ. dr. Luigi Bambulea, de la Universitatea Națională de Arte București și Muzeul Național al Literaturii Române, care propune o reflecție provocatoare: „Sindromul Heliade, simptomul Eliade.

Premise și perspective pentru o cultură minoră. Însoțite de un apel către Comisie”, un titlu care sună ca un verdict și ca o speranță deopotrivă, o invitație adresată direct instituției care patronează evenimentul să transforme această zi într-un angajament cultural de durată.

Nu o comemorare, ci o declarație

Organizatorii sunt categorici în privința mizei: acest eveniment nu este o comemorare, ci o declarație, că valorile pentru care Eliade a trăit și a gândit, sacrul, identitatea, memoria, libertatea spiritului, sunt mai vii ca oricând. Că România are datoria să îl recunoască pe cel care a arătat lumii că această țară gândește.

Conferința Eliade, In Memoriam, chiar acum, sala Comisiei pentru Cultură, Arte și Mass-Media, Palatul Parlamentului.

Citiți și: alte reflecții pe Substack