Conferința România-Italia: dialog cultural și legislativ la Parlamentul României
Grupul de Politică Externă „Titu Maiorescu”, coordonat de Prim-vicepreședintele AUR prof. univ. dr. Dan Dungaciu, a organizat pe 19 iunie 2026 conferința România-Italia, dialog cultural și reglementări legislative la Parlamentul României, sala Comisiei pentru Cultură a Camerei Deputaților, eveniment dedicat consolidării relațiilor dintre cele două state.
La dezbatere au participat parlamentari români și italieni, reprezentanți ai comunităților românești și italiene, membri ai organizațiilor diasporei, oficiali implicați în dezvoltarea relațiilor bilaterale. S-au abordat teme precum păstrarea identității naționale, rolul comunităților românești în viața publică italiană, promovarea identității culturale și lingvistice a comunităților românești și italiene, a limbii și culturii române în Italia, limbii și culturii italiene în România, necesitatea unor soluții legislative care să sprijine integrarea și participarea civică a românilor din diaspora.
În cadrul conferinței senatorul Andrei Dîrlău, scriitor și doctor în teologie (Istoria Religiilor), a prezentat o interpretare a operei lui Dante Alighieri, subliniind multiplele niveluri de înțeles ale capodoperei sale Divina Comedie. În cadrul dialogului cultural româno-italian, parlamentarul a evidențiat dimensiunea ei esoterică. Născut în 1265 la Florența, exilat din motive politice, Dante Alighieri a scris Divina Comedie în ultimii 20 ani ai vieții ca poem de extraordinară profunzime. Dincolo de suprafața teologică, opera ascunde niveluri superioare de semnificație accesibile celor inițiați. Dante însuși era un inițiat, membru, alături de Guido Cavalcanti și Cino da Pistoia, al Fedeli d’Amore – grup ce utiliza limbajul amorului curtean pentru a codifica învățături profunde. Dante era familiarizat cu tradiția ermetică, rosicruciană, neoplatonică și cabalistică.
Vorbitorul a subliniat că Divina Comedie e o hartă a călătoriei spirituale a sufletului de la selva oscura a confuziei materiale, prin Infern (cunoaștere prin negație), Purgatoriu (purificare morală) și Paradis, culminând cu Empireul, la viziunea beatifică și unirea cu Divinul (Theosis). Structura poemului integrează simbolismul numeric pitagoreic, cosmologia neoplatonică și astrologia, corespunzând unor experiențe suprasensibile. Cele trei călăuze – Virgiliu (rațiunea umană), Beatrice (înțelepciunea divină, Sophia) și Sfântul Bernard (contemplația mistică) – simbolizează etapele ascensiunii sufletului către lumină, a adăugat vorbitorul.
Evenimentul a reconfirmat importanța dialogului cultural dintre România și Italia, națiuni legate prin moștenirea latină și valorile civilizației europene. Discuțiile au reliefat necesitatea redescoperirii dimensiunii spirituale a marilor opere ale umanității, în contextul provocărilor contemporane.
Discursul s-a încheiat cu ultimul vers al Divinei Comedii, invitație la redescoperirea esenței divine: L’amor che move il sole e l’altre stelle (Iubirea care mișcă sori și stele). „Este invocarea iubirii divine pe care și noi trebuie să o simțim și exprimăm. Căci Dumnezeu este iubire, iar cine are iubire este în Dumnezeu și Dumnezeu este în el”, a concluzionat vorbitorul
