Conservatorismul românesc și critica „formelor fără fond”

Reduta Conservatoare

Părinții fondatori ai României

Vocea Libertății, Mai 2026

Lucian Crețu

Dialog între Mihail Neamțu și Petrișor Peiu

Partea V

Generația conservatoare de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Lascăr Catargiu, Petre Carp, Titu Maiorescu, a oferit, în paralel cu marile reforme liberale, o alternativă intelectuală și politică bazată pe pragmatism, gradualism și critica importului necritical de instituții occidentale. Junimea a constituit principalul focar cultural al epocii, lansând scriitori de talia lui Eminescu, Creangă și Caragiale. Posteritatea lui Petre Carp a fost demolată de liberali din motive politice, deși teoria sa privind Basarabia și Transilvania s-a dovedit, în parte, profetică.

Conservatorii și dimensiunea creștină a politicii

Petrișor Peiu: Trebuie spus că, pe vremea aceea, politicienii conservatori aveau o dimensiune creștină reală, pe când cei liberali nu erau adepții apropierii dintre stat și Biserică.

Mihail Neamțu: Conservatorii aveau convingerea că religia are o utilitate socială, că Biserica are o importanță incontestabilă în spațiul public și educațional.

Petrișor Peiu: Politicienii conservatori s-au opus reprimării răscoalei din 1907, spre cinstea lor.

Probabil că, privind cu valorile pe care le avem astăzi, reprimarea acelei răscoale nu a fost cea mai bună soluție.

Mihail Neamțu: Carol se sperie de mișcările bolșevice, în 1905 avusese loc o revoluție în Sankt Petersburg, și se pare că el a dat ordinul către Ionel Brătianu.

Petrișor Peiu: Nu este corect documentat. Cert este că guvernul liberal de atunci nu a făcut ceea ce ar fi fost normal să se întâmple într-un stat creștin.

Cifra de 11.000 de morți, răspândită în perioada regimului Ceaușescu, s-a dovedit o exagerare, ca și cifra de 64.000 de morți de la Revoluție.

Tot în jur de 1.000 și ceva au murit.

Lascăr Catargiu și pragmatismul conservator

Mihail Neamțu: Lascăr Catargiu este un mare premier conservator. Sub el s-au construit magistralele feroviare Iași-Roman și București-Pitești.

Petrișor Peiu: Catargiu avea o abordare cât se poate de conservatoare, care face parte din definiția conservatorismului. Era foarte pragmatic și punea o întrebare simplă: de ce să schimb ceva care funcționează?

Era tot presiunea Partidului Liberal, numiți atunci Partidul Roșu sau „roșii”, revoluționari, care voia mereu să schimbe.

Catargiu era șocat: ce vreți să schimbați? Nu vedeți că funcționează? Ne schimbați pe noi, care construim căi ferate și drumuri și porturi?

Petre Carp, omul demolat de liberali

Mihail Neamțu: Petre Carp, cel mai inteligent, probabil politician al epocii.

Petrișor Peiu: Posteritatea lui Petre Carp a fost demolată. Liberalii i-au reproșat că era pro-german, dar era pro-german pentru că voia să recupereze Basarabia oprimată de ruși.

Petrișor Peiu: Petre Carp avea teoria că Transilvania, fiind o zonă mai educată, unde sentimentul național se manifesta cu pregnantă, la un moment dat pe cale naturală se va alipi națiunii române.

În vreme ce Basarabia, unde naționalitatea era oprimată și unde mari intelectuali români basarabeni scriau cu caractere chirilice și vorbeau rusește, trebuia recuperată prin război. El nu era partizanul ideii că Transilvania trebuie să rămână în afara României, cum, pe nedrept, a fost zugrăvit de liberali.

Petrișor Peiu: Mai trebuie spus că băiatul lui Petre Carp a murit pe front. Deși Petre Carp votase în Consiliul de Coroană împotriva intrării în război alături de Antantă în 1916, băiatul lui a mers pe front și a murit pentru România. Și lui i se reproșa că nu este suficient de patriot.

Mihail Neamțu: Lui Petre Carp i se datorează reforma fiscală din 1900 și Legea minelor, elaborată în 1895. Era avocat, filosof, economist, un om cu educație autodidactă, care luase de la Maiorescu noțiunea de pragmatism și gradualism.

Titu Maiorescu și Junimea

Mihail Neamțu: Titu Maiorescu, filosof cu doctoratul la Giessen, pilonul cultural al Junimii, scrie „Contra direcțiunii de astăzi a culturii române” în 1868 și se afirmă ca premier abia la 72 de ani, între 1911 și 1913.

Petrișor Peiu: Maiorescu și Carp au criticat importul necritical de instituții. Ceea ce lipsea era filtrul critic. Și în ultimii 30 de ani, la fel, a fost vizibil acest complex de inferioritate pe care anumite culturi îl demonstrează.

Mihail Neamțu: Junimea este probabil principalul focar intelectual al acelui sfârșit de secol XIX, nu era un think tank instituționalizat, ci un cenaclu literar unde se lansau genii. Ion Creangă, Eminescu, Caragiale, erau serate literare în vilele boierești din centrul Bucureștiului.

Petrișor Peiu: Cel mai mare memorialist român, Argetoianu, descrie foarte frumos și amplu acea perioadă. Trebuie spus că politicienii conservatori aveau o dimensiune creștină, pe când liberalii nu erau adepții apropierii dintre stat și Biserică.

Carmen Sylva și echilibrul cultural al epocii

Petrișor Peiu: O figură conservatoare care nu poate fi inclusă strict într-un partizanat politic a fost scriitoarea Carmen Sylva, Regina Elisabeta, foarte apropiată de Regele Carol, cu o gândire extrem de conservatoare, care tot timpul a echilibrat înclinația lui Carol față de Partidul Liberal.

Mihail Neamțu: A existat și o corespondență între Carmen Sylva și Eminescu, nu întâmplător.

Petrișor Peiu: Eminescu, gânditor conservator, protejat și adus în lumină de Titu Maiorescu.

Va urma…

Citiți și: alte reflecții pe Substack