„Ex Oriente Lux”, la Iași: de ce urâțenia orașului modern nu este un accident estetic, ci o ideologie

Deputatul și teologul Mihail Neamțu a susținut la Iași, în fața unui public internațional, o prelegere despre frumusețe, arhitectură și identitatea civilizației occidentale. Discursul, intitulat „Frumusețea, lumina și pretențiile unei civilizații”, a fost rostit în cadrul conferinței organizate de Fundația New Direction din Bruxelles, în perioada 5–7 iunie 2026.

Iașul a găzduit între 5 și 7 iunie 2026 o conferință internațională organizată de New Direction, fundația europeană de orientare conservatoare cu sediul la Bruxelles. Evenimentul, desfășurat sub titlul generic Ex Oriente Lux, a reunit intelectuali, teologi și oameni politici din mai multe țări europene pentru a dezbate identitatea civilizației occidentale și moștenirea sa culturală și spirituală.

Unul dintre momentele centrale ale conferinței a fost prelegerea deputatului George Mihail Neamțu, președintele Comisiei pentru Cultură, Arte și Mijloace de Informare în Masă a Camerei Deputaților, intitulată „Frumusețea, Lumina și Pretențiile unei Civilizații”. Pornind de la o întrebare dezarmantă: „Când v-a făcut ultima dată o clădire să simțiți că lumea este bună?” , Neamțu a construit un argument metafizic și politic deopotrivă, despre ce anume pierdem atunci când acceptăm urâțenia ca stare normală a spațiului public.

Urâțenia nu este un accident, ci o ideologie

Neamțu nu a tratat urâțenia arhitecturală contemporană ca pe un simplu eșec al gustului estetic. Argumentul său central a fost că mediul construit modern este expresia materială a unei filozofii, pe care tradiția teologică creștină o numește gnosticism. Impulsul gnostic, arată deputatul, disprețuiește materia și refuză datul: strada proporționată, ornamentul care poartă memoria locului, scara umană care onorează trupul și sufletul locuitorului.

„Clădirea urâtă minte. Cea frumoasă spune adevărul despre natura lucrurilor”, a afirmat Neamțu, invocând teologia lui Dionisie Areopagitul și a lui Hans Urs von Balthasar. Turnul de sticlă care îl „piticește” pe omul de sub el nu face, în această lectură, o alegere estetică neutră — face un argument moral. Și argumentul este greșit.

Ca dovezi concrete, Neamțu a invocat câteva exemple ale eșecului arhitectural modern: Planul Voisin al lui Le Corbusier, care propunea în 1925 demolarea majorității Parisului istoric, Turnul Trellick al lui Ernő Goldfinger din Londra — ajuns sinonim cu disperarea socială — și, nu în ultimul rând, Parlamentul European din Strasbourg, construit în 1999 la un cost de 600 de milioane de euro.

Lumina din Est: Bizanț, Florența, Moldova

A doua parte a prelegerii a adus în discuție marile exemple istorice ale frumuseții ca program teologic conștient. Hagia Sofia, construită de Iustinian în veacul al VI-lea, a fost descrisă ca „supremul argument arhitectural pentru transparența materiei față de divin”: cupola care se dematerializează prin cele patruzeci de ferestre de la bază nu stă pe suportul ei — se dizolvă în lumina pe care o primește.

Neamțu a arătat cum, după căderea Constantinopolului în 1453, această tradiție a traversat Marea Egee spre Italia și a hrănit Florența Renașterii — cupola lui Brunelleschi în dialog conștient cu cea a lui Iustinian — și Veneția lui San Marco, cu mozaicurile de aur care nu reflectă lumina, ci participă la ea.

Momentul cel mai intens al prelegerii a revenit, cu firească îndreptățire, Moldovei. Ștefan cel Mare — spune Neamțu — a construit câte o biserică după fiecare victorie militară, nu ca plată votivă, ci ca afirmație: „acest pământ participă la o ordine pe care nicio armată nu o comandă”. Urmașii săi au extins argumentul pe pereții exteriori ai mănăstirilor Voroneț, Moldovița, Sucevița, adresându-se întregii comunități, indiferent de nivelul de instrucție.

Un loc aparte a fost rezervat Bisericii Trei Ierarhi din Iași, construită de Vasile Lupu în 1637 și a cărei suprafață exterioară este sculptată integral în treizeci de registre distincte de ornament geometric, un „argument în piatră” despre demnitatea locuitorilor și slava lui Dumnezeu. Era, a subliniat Neamțu, o alegere deloc întâmplătoare să vorbești despre frumusețe tocmai la Iași, în fața acestui monument.

Ce este de făcut

Prelegerea s-a încheiat cu o agendă practică, adresată deopotrivă decidenților politici, comunităților religioase și părinților. Comunitățile religioase au datoria de a comanda biserici frumoase, nu ca lux, ci ca mărturie teologică. Iar părinții sunt chemați să ducă sistematic copiii în fața clădirilor frumoase, pentru a cunoaște frumusețea.

Discursul s-a încheiat cu o propoziție care a rămas în sala de conferință după ce vorbitorul a coborât de la tribună: „Viitorul va fi frumos, sau nu va dura.”