A magisterial work of philosophical theology and ecclesiastical history that explores the intersection of Christian doctrine and desert asceticism in 4th-century Egypt. Mihail Neamțu analyzes how the confession of Christ’s divinity (the Nicene Creed) shaped the lives of the Desert Fathers, offering a profound vision of how dogmatic truth is transformed into living experience.

Crizele istoriei recente au produs măcar două concluzii simetrice: aceea ca ateismul nu poate deveni crez public și că religia e infinit mai mult decât o dimensiune discretă a existentei private. Mihail Neamțu reafirmă oportun locul natural al culturii credinței în viața Cetații și o face, cum ne-a obișnuit, cu har, inteligenta si stil. Contextualizate global, paginile acestei cărti pun Romania in lumina vie a optimismului critic. (Marius Lazurca)

O analiză spectaculoasă și curajoasă a identității religioase în lumea de astăzi. Mihail Neamțu sparge tiparele discursului clasic și propune o redescoperire a Ortodoxiei printr-o critică lucidă a formelor goale, invitând la o credință vie, capabilă să dialogheze cu modernitatea și să ofere sens într-o lume fragmentată.

O cronică fascinantă a formării intelectuale și spirituale, scrisă sub cerul Marii Britanii. Mihail Neamțu oferă o perspectivă intimă și erudită asupra vieții academice occidentale, explorând legătura dintre tradiție, credință și libertate într-un spațiu care a definit modernitatea.

Se spune că noi suntem povestea pe care ne-o rostim zilnic în minte. Cât adevăr conține narațiunea centrală a creștinismului și câtă minciună ascunde ateismul modernității târzii? Pentru a răspunde acestor întrebări, Mihai Neamțu ne propune o redescoperire a implicațiilor filozofice, sociale și duhovnicești ale Crezului de la Niceea (325), pe care-l recitește cu lentile împrumutate de la Sf. Grigorie de Nyssa (numit cândva și „Părintele Părinților“). Mă bucură, deci, revenirea „fiului risipitor“ la „casa Tatălui, unde multe locașuri sunt“. Sunt și mai încântat să văd că autorul nostru este unul dintre cei mai creativi interpreți ai partiturii teologice capadociene într-o polemică viguroasă cu liberalismul progresist și „creștinismul de salon“ al multor gânditori contemporani. – Episcopul Ignatie al Hușilor