Quo vadis, Europa?
- Comisia Europeană e orice, dar nu guvernarea poporului, de către popor, pentru popor. În spatele lui Trump sunt 75 milioane de votanți. Câți au ales-o Ursula von der Leyen președinte al executivului de la Bruxelles?
- Trei ani au trecut de la războiul din Ucraina – o eternitate în politica de azi. În doar 36 luni, raporturile de putere s-au schimbat teribil. Sistemul internațional e zgâlțâit din temelii. Putin n-a murit de cancer și nici n-a fost dărâmat de sancțiunile Occidentului.
- Lumea e într-o continuă schimbare. China și Rusia își dau mâna, BRICS-ul își flexează mușchii cu India și Brazilia laolaltă. Organizația Națiunilor Unite e irelevantă. Suntem în logica secolului XIX, în care nu contează decât marile puteri. Vedem doar negocieri brute între coloșii planetei. Iar hegemonii lumii n-au prieteni, ci doar interese.
- Sătul de retorica impotență a elitei de la Bruxelles, președintele Trump negociază viitorul Ucrainei. Probabil vom vedea o împărțire – zona Lvov-Kiev ar putea rămâne o regiune occidentală (dar și o colonie economică a Americii). Donbas va fi sub cizma Moscovei. Sferele din influență n-au dispărut.
- Imperiul britanic s-a prăbușit nu din cauza nemților lui Hitler, nici din pricina Rusiei lui Stalin. Cauza principală? Puterea maritimă a Statelor Unite condusă de președintele Eisenhower. Episodul numit Suez a marcat un triumf al Americii post-belice. Azi, Marea Britanie a rămas o insulă plină de amintiri.
- Lumea nouă e configurată de logica supremației economice: metale rare, energie ieftină, rute comerciale accesibile. Nu e vorba despre cinism, ci despre realism. Cine poate formula interesul național al României? Nu știm. Nu avem un președinte legitim iar miniștrii guvernului Ciolacu sunt niște actori ratați de pantomimă.
- Trump nu a uitat lecția războaielor eșuate din Irak, Afganistan, Siria sau Libia. Toate purtate sub steagul democrației. După eliminarea lui Saddam Hussein sau Gaddafi n-a urmat decât haosul. Anarhia, spunea Aristotel, e mai rea decât tirania.
- Viitorul Ucrainei este incert. Trecutul? O istorie marcată de ambițiile țarilor, machiavelismul lui Stalin, apoi obrăznicia lui Hrușciov legată de Crimeea. Naționalismul lui Zelenski e visceral și irațional (în timp ce patriotismul unui Georgescu e „fascist” și „anti-european”).
Quo vadis, Europa?