Crizele istoriei recente au produs măcar două concluzii simetrice: aceea ca ateismul nu poate deveni crez public și că religia e infinit mai mult decât o dimensiune discretă a existentei private. Mihail Neamțu reafirmă oportun locul natural al culturii credinței în viața Cetații și o face, cum ne-a obișnuit, cu har, inteligenta si stil. Contextualizate global, paginile acestei cărti pun Romania in lumina vie a optimismului critic. (Marius Lazurca)