Iohannis: deceniul pierdut și miza alegerilor

Reduta Conservatoare

Președinții României

Vocea Libertății • Mai 2026

Lucian Crețu

Dialog între Mihail Neamțu și Petrișor Peiu

Partea IV

Ultimul articol al seriei privește moștenirea lui Klaus Werner Iohannis, un deceniu marcat de lâncezeală și de prăbușirea a doi piloni fundamentali ai statului: educația și sănătatea. Conversația se încheie cu o dezbatere deschisă despre ce are nevoie România în alegerile din 2024.

Klaus Iohannis: putere fără viziune, comoditate fără limite

Petrișor Peiu: Iohannis nu a fost niciodată la nivelul lui Băsescu sau al lui Iliescu ca forță politică. A fost tot timpul un om slab, cu ambiții mărunte, și cei din jur l-au „citit” exact astfel, livrând ce se putea livra în acord cu aceste ambiții.

S-a mulțumit să fie comod. Mulți îl acuză de lene. Dar a dorit în același timp puterea absolută și din această contradicție s-a născut cel mai nefericit tip de lider: cel care vrea totul, dar nu face nimic pentru a merita.

S-a băgat în alegerile interne din PNL și le-a direcționat. I-a ales succesiv pe Gorghiu, Turcan, Orban, Câțu ca lideri de partid. Și-a dorit „guvernul meu”, l-a dat jos pe Ponta și l-a înlocuit cu oamenii lui.

Dar lenea și lipsa de viziune au transformat aceste instrumente în simple exerciții de control personal, nu în mecanisme de reformă.

Prăbușirea educației și a sistemului sanitar

Mihai Neamțu: Populația României a continuat să scadă și să îmbătrânească.

De la Ion Iliescu, când avorturile au explodat în 1990, până la marele exod din 2007-2008 și mai departe, sub Iohannis, demografia s-a prăbușit în continuare. Ce a rămas după Iohannis?

Petrișor Peiu: Nu a rămas nimic și a rămas de făcut totul. În perioada lui s-au produs cele două mari prăbușiri: a sistemului educațional și a celui medical. Paradoxal, salariile au crescut mult, dar pentru medici, nu și pentru învățători. Și totuși sistemele au decăzut.

Principala motivație a celor care pleacă din țară, și estimez că cel puțin o treime sunt oameni cu studii superioare, este starea educației și a sănătății. Nimeni nu mai are curajul să-și lase copilul în România, deși multe școli sunt bune în continuare.

De ce? Pentru că o diplomă românească, inclusiv de la universități cu tradiție, nu valorează nici o treime dintr-o diplomă de la un orășel olandez obscur. Nedrept? Da. Dar aceasta este realitatea pieței, iar piața educației este europeană, nu națională.

Testele PISA sunt adesea criticate drept „porcărie” de oficialii sistemului educațional. Dar e o porcărie la care a aderat toată lumea, e instrumentul global de măsurare a performanței educaționale.

A spune că nu ne pregătim copiii pentru ele este ca și cum ai spune că David Popovici nu trebuie măsurat cu cronometrul celorlalți. Orice investitor multinațional se uită la PISA înainte să decidă unde amplasează departamentul de cercetare-dezvoltare sau centrul de servicii financiare.

Dacă stăm prost acolo, vor aduce expatriați sau vor alege altă țară.

De ce George Simion?

Mihai Neamțu: Un om rațional și lucid, ca dumneavoastră, s-a gândit să îl sprijine pe George Simion.

De ce?

Petrișor Peiu: Am propriile mele rațiuni, îl cunosc de mai bine de zece ani.

Prima: este unionist. L-am cunoscut astfel. A fondat Acțiunea 2012, o mișcare civică unionistă. Nimeni altcineva nu a mai vorbit serios despre Basarabia după entuziasmul anilor ’90.

A doua rațiune: nu are nicio restricție în a exprima frustrarea legitimă față de decăderea principalelor sisteme ale statului, educație, sănătate, economie. Nu decădere cantitativă, ci calitativă.

A treia: crede într-un capitalism național de tip modern. A fost antreprenor, înțelege ce înseamnă să construiești ceva, crede în antreprenorii români și în marile companii care se pot dezvolta și pe plan local.

Mai este un lucru foarte particular pentru mine: este singurul politician român care a avut curajul să critice public faptul că tot statul român stă la picioarele OMV Austria.

Un subiect pe care nimeni altcineva nu îndrăznește să îl atingă.

Mihai Neamțu: George Simion a creat în AUR un spațiu de libertate de exprimare pentru valorile fundamentale.

Nu te simți cenzurat atunci când discuți despre libertate, creștinism, familie, biserică, subiecte tot mai controversate în spațiul public european. Simion spune că e credincios, deși e la modă să fii ateu.

Spune că e nevoie de un tată și de o mamă pentru a crește un copil.

Își asumă o poziție fermă în favoarea libertății de exprimare, inclusiv față de vocile cenzurate în pandemie. Și îndrăznește să numească ceea ce există cu adevărat: elite tehnocratice la Bruxelles, la Davos și la Washington, care asupresc, pe căi subtile, popoarele care au trăit sute de ani în valorile tradiției iudeo-creștine.

Această dimensiune a libertății dă unui intelectual o motivație suplimentară.

Ceilalți candidați și concluzia

Petrișor Peiu: Dintre ceilalți candidați, Ciucă, Ciolacu, Lasconi, Iohannis, nu văd oameni care cred în ceva.

Lasconi are studii cinstite, onorabile, făcute la timp și cu medii bune. Poate asta e o motivație pentru un intelectual.

Dar Iohannis nu este neapărat ultimul din punct de vedere intelectual, însă a fost un om conformist toată viața și eu îl bănuiesc că nu are o credință interioară. Nu a fost social-democrat cu convingere, nici liberal, nici creștin-democrat.

Un om fără valori proprii. Pe Simion îl percep ca pe un conservator spre zona creștin-democrată. Pe Iohannis, pe Ciolacu, pe Lasconi, pe Ciucă nu i-aș plasa nicăieri pe harta ideologică. Nu îi văd oameni care cred în ceva.

Mihai Neamțu: Credința este esențială, și pentru noi și pentru foarte mulți dintre ascultători. Doamnelor și domnilor, este vital să învățăm din lecțiile istoriei recente.

Ați avut aici o demonstrație vie a modului în care memoria poate să vă ajute să interpretați corect situația prezentă și riscurile viitoare.

România se află astăzi într-o situație de risc: profund îndatorată, cu o demografie în colaps, cu oameni politici care nu știu ce vor.

Are obligația să aleagă bine la această răscruce. Suntem în 2024, ne așteaptă alegerile prezidențiale și parlamentare și sper ca toți să fim cumpătați, înțelepți și inspirați.

Citiți și: alte reflecții pe Substack