Neamțu și Peiu: rafinăria lui Ceaușescu și România fără viziune

Reduta Conservatoare

Despre moartea Ceaușeștilor

Vocea Libertății, Mai 2026

Lucian Crețu

Dialog între Mihail Neamțu și Petrișor Peiu

Partea a V-a

Cine a fost Walter Roman, ce i-a spus Petre Roman studenților în ziua când Timișoara ardea, de ce a construit Ceaușescu cea mai mare rafinărie din Europa pentru un țiței pe care nu-l mai putea cumpăra, și ce îi lipsește astăzi unui președinte cu studii de matematică. Petrișor Peiu și Mihail Neamțu încheie seria.

Petre Roman, fiul cominternistului

Mihail Neamțu: Petre Roman ce rol avea în grupul care a preluat puterea?

Petrișor Peiu: Petre Roman era băiatul lui Walter Roman. Walter Roman a fost un comiternist la fel de vechi ca tatăl lui Tismăneanu.

Mihail Neamțu: Și al lui Iliescu.

Petrișor Peiu: Și al lui Iliescu. Și după aceea Walter Roman a primit Catedra de Economie Politică din Politehnică. Iar manualul după care am învățat eu Economie Politică la Politehnică era scris de Walter Roman și de Petre Roman.

Mihail Neamțu: Doi coautori. Deci tu l-ai văzut pe profesorul, sau să zicem, pe șeful tău?

Petrișor Peiu: L-am avut profesor, pentru că el preda la Facultatea de Energetică, dar l-am văzut în două ipostaze. Una dintre ele: la un moment dat s-a nimerit Petre Roman să fie în costum. Deci venise dimineața la costum și noi strângeam hârtii și mai știu eu ce prostii din jurul căminului. Toți ceilalți veneau într-un pulover.

Mihail Neamțu: Într-un bai. Puloverul era rezervat pentru Petre.

Petrișor Peiu: Pentru Petrică. A doua dată când l-am văzut pe Petre Roman, până în 1990, a fost când în Facultatea de Energetică, unde era el profesor, sunt trei culoare foarte lungi, că sunt trei etaje, cu foarte multe săli de seminarii și de cursuri.

Și fatalmente toată lumea vorbea de ce s-a întâmplat la Timișoara, că toate posturile de radio dădeau niște înregistrări unde se auzeau.

Mihail Neamțu: Focuri de armă. Posturi de radio, bineînțeles.

Petrișor Peiu: Capitaliste. Și trecea, a trecut Petre Roman de la un cap la altul al culoarului, spunând: împrăștiați-vă, împrăștiați-vă, nu mai mult de trei, nu mai mult de trei.

Mihail Neamțu: Petre Roman. Bun.

Petrișor Peiu: Asta probabil că au făcut-o mulți. Un exercițiu de docilitate. Dar și el, ca și Ion Iliescu, nu cred că au avut vreodată o viziune proprie despre ce ar trebui să fie România.

Ceaușescu, Șahul și rafinăria pentru un țiței pierdut.

Mihail Neamțu: I s-a spus lui Ceaușescu să nu se ducă în Iran și el s-a dus.

Petrișor Peiu: Nu avea cum să nu se ducă. Aici e o miză importantă și trebuie văzut dacă cumva a fost întâmplare sau a fost altceva. Ceaușescu a fost într-o relație excepțională cu Șahul Mahmud Reza Pahlavi.

În 1979, când Șahul a fost alungat de către regimul ayatolahilor, Ceaușescu începuse deja demersurile, împreună cu o firmă japoneză foarte mare, să construiască rafinăria de la Constanța.

Mihail Neamțu: Petromidia.

Petrișor Peiu: Petromidia, care era văzută și ca un mare combinat petrochimic, nu doar rafinărie. Cea mai mare rafinărie a țării. Și ideea este că în industria țițeiului trebuie să construiești rafinăria cu instalațiile reglate în funcție de țițeiul pe care îl vrei prelucrat, fiind mai multe tipuri de țiței.

Rafinăria de la Petromidia, cea mai mare din Europa, destinată să asigure golul de consum pe care nu-l puteau altfel asigura turcii, Constanța, era destinată să prelucreze țiței iranian.

Un țiței care nu se găsea, de exemplu, la celălalt partener important al României, la Irak.

Mihail Neamțu: Și se construiește centrala pentru un țiței care dispare.

Petrișor Peiu: Vine Ayatollahul, regimul mulahilor, îl dă jos pe Șah. Ayatollahul era enorm pe Ceaușescu.

Ceaușescu era unul din cei mai mari dușmani ai lui, nu pentru că era ateu, ci pentru că fusese atașat de Mahmud Reza Pahlavi și, fie direct, fie indirect prin intermediul Israelului, România livrase Iranului tot felul de lucruri, inclusiv informații.

Șahul era foarte legat de Israel, de Mossad, care a creat serviciul iranian de informații. Și timp de 10 ani, din 1979 până în 1989, Ceaușescu s-a chinuit să obțină o întâlnire cu Ayatollahul. Ca să poată importa țițeiul ăla din Iran.

Mihail Neamțu: Și invitația a venit tocmai în decembrie 1989.

Petrișor Peiu: Invitația a venit în decembrie 1989. Și s-a gândit Ceaușescu trei zile dacă să meargă sau să nu meargă.

Sigur că unii, eu nu știu dacă Elena Ceaușescu, precum soția lui Cezar, sau cineva îi spunea: nu te duce, Nicule, nu te duce.

Scenariul a fost nu neapărat să-l înlăture, ci să-l ucidă. De ce? Pentru că ei puteau să preia puterea în timp ce el era în Iran. Și să aibă loc execuția ritualică.

Mihail Neamțu: Dar de ce nu l-au înlăturat când era în Iran? Când nu era în țară era mult mai simplu.

Petrișor Peiu: Era? Păi de ce n-au făcut-o? Întrebare bună.

Gazul din Marea Neagră și logica petrochimică pierdută

Mihail Neamțu: Astăzi, în 2025, cum poți recupera un spirit demiurgic, constructiv, fără să fii neapărat catalogat ca un ceaușist?

Petrișor Peiu: Este din ce în ce mai greu. În primul rând pentru că marile companii din România nu mai sunt românești. Indiferent ce proiecte ai avea tu ca stat, ca guvern, va trebui să găsești o formulă de a convinge niște parteneri privați care nu sunt români sau la care decizia nu este aici.

Am să dau un exemplu simplu. Se vorbește foarte mult de zăcămintele de gaz pe care le avem în Marea Neagră.

Mihail Neamțu: Neptune Deep sau nu?

Petrișor Peiu: Cel mai mare dintre ele este Neptune Deep, care este administrat de către OMV împreună cu Romgaz. OMV este administratorul, chiar dacă au 50% fiecare. Ei bine, o politică rațională a oricărui stat care are această resursă ar fi fost ca tot gazul extras din Marea Neagră, suplimentarea a ceea ce extragem din onshore, să se ducă către industria petrochimică, care este o industrie cu o valoare adăugată foarte mare.

Adică să prelucrezi, să creezi valoare adăugată în țară și să vinzi produsele industriei chimice. Necontrolând OMV-ul și nici Petromidia și închizând, de către Băsescu, toate celelalte companii petrochimice.

Mihail Neamțu: De ce a făcut asta Băsescu? Că el se dădea patriot.

Petrișor Peiu: Din dorința de a-l pune la punct pe Videanu, care sprijinea, în calitate de ministru al economiei, cu un preț competitiv la gaze, combinatele petrochimice ale lui Ion Nicolae. Și atunci s-a inventat că asta este o infracțiune.

Videanu a dispărut din viața politică, Ion Nicolae a fost arestat, combinatele s-au închis. Ori acum statul român, dacă ar avea un Demiurg, un Carol I, la putere, ar trebui să se roage de OMV: bă, vă rog eu frumos, nu exportați gazul ăla, nu-l duceți la voi în Austria, nu-l duceți în Ungaria.

Hai faceți aici o fabrică, un combinat petrochimic. Noi discutăm de gazul ăla din 2017. Sunt opt ani. Până acum făceai mama combinatului. Nimic.

Ce i-ar spune Peiu unui președinte cu studii de matematică

Mihail Neamțu: Ai fost susținătorul unui contra-candidat al președintelui actual. Ce i-ai sugera lui Nicușor Dan dacă ai avea un tête-à-tête de 10 minute cu el?

Petrișor Peiu: I-aș sugera să mai ridice puțin capul și să încerce să privească de sus toată situația asta, să capete o viziune. Pentru că mie mi se pare că lui îi lipsește viziunea. A condus un proces prin care a făcut un guvern care e de fapt o confederație de cinci guverne.

Mihail Neamțu: Adică există un mini-guvern UDMR, un mini-guvern USR, un mini-guvern PNL, și care patru miniștri au un vice-premier.

Petrișor Peiu: Și agenda proprie. Și centrul neuronal nu este nicăieri. Ca dovadă că povestea asta cu pachetul 2 sau 3 sau cum s-o chema, de ce nu apare? Că nu există niciun pachet. Fiecare patru miniștri își fac propriul lor pachet. UDMR-ul pe al lui, PNL-ul pe al lui, PSD-ul pe al lui, USR-ul pe al lui.

Ăștia care țin direct de Nicușor Dan își fac pachetul lor, care n-are nicio legătură cu niciun alt pachet.

Mihail Neamțu: Și ca România să fie demiurgică, să creeze, să fie un loc spre care să privești cu optimism, ce ar trebui să facă un președinte?

Petrișor Peiu: Să aibă mintea limpede, să vadă clar care sunt prioritățile. Și cea mai mare surpriză a mea la Nicușor Dan, care e totuși un produs al școlii românești de matematică, este că nu vede urgența reparării educației.

Asta e problema centrală a României. De-aia avem și oameni fără viziune, de-aia avem și scorurile astea proaste la testele PISA, de-aia avem și lipsă de ingineri, de medici, de filozofi, de tot ce vrem. Și de-aia avem lipsa asta de personalitate, inclusiv în politică.

Adică e penurie. Cum dacă ți-a ajuns Ciolacu să-ți fie prim-ministru? Sau Bolojan, care în CV scrie că a urmat cursurile facultății. Ce înseamnă asta? Că nu a absolvit? Bă, eu știu că în CV pui: 2020, licențiat al facultății de cutare. Dacă nu ai astfel de diplome, nu le pui.

Mihail Neamțu: O școală ajutătoare, se spune.

Petrișor Peiu: Și asta e concluzia: o țară care nu investește în educație va produce în continuare conducători care nu înțeleg ce conduc.

Și un președinte cu studii de matematică care nu vede asta este cea mai mare ironie.

Citiți și: alte reflecții pe Substack