Ion Iliescu: crimele fondatoare și tranziția ratată

Reduta Conservatoare

Președinții României

Vocea Libertății • Mai 2026

Lucian Crețu

Dialog între Mihail Neamțu și Petrișor Peiu

Partea III

De trei ori președinte, 1990-1992, 1992-1996 și 2000-2004, Ion Iliescu a dominat scena politică românească vreme de un deceniu și jumătate. Petrișor Peiu îi desenează portretul fără menajamente, dar fără a-i nega câteva momente de luciditate târzie.

Crimele fondatoare

Mihai Neamțu: Ion Iliescu este de acord cu asasinarea lui Ceaușescu pe 25 decembrie, pune mâna pe putere și este de trei ori președinte: 1990-1992, 1992-1996 și 2000-2004.

Conduce țara timp de zece ani, cu o sincopă reprezentată de Emil Constantinescu. Ce a făcut și ce nu a făcut bine?

Petrișor Peiu: Primul lucru care trebuie reproșat sunt crimele comise. După 22 decembrie au murit oameni. Isteria pe care el a întreținut-o și a patronat-o a ucis oameni.

Au murit mult mai mulți după 22 decembrie 1989 decât înainte.

Mihai Neamțu: O mie de oameni. Am studiat dosarul Revoluției: au murit 160 de persoane sub Ceaușescu, între 16 și 22 decembrie.

Sub Iliescu, din prânzul zilei de 22 decembrie până pe 1 ianuarie 1990, peste o mie de morți și circa 8.000 de răniți grav. Aproape 10.000 de victime. Și după aceea vin Mineriadele.

Petrișor Peiu: Unde iarăși au murit oameni și societatea s-a învrăjbit teribil. Șase morți oficial, probabil mai mulți. Pe 13 iunie 1990, când Iliescu ia decizia de a „curăța” Piața Universității, se pierde definitiv simțul dialogului.

Mor oameni din nou în septembrie 1991, la o nouă Mineriadă. Iliescu a cultivat ura socială dintre anumite categorii, un instrument pe care îl recunoaștem și astăzi în politica pensiilor și a privilegiilor diferențiate.

„Primus inter pares” și drumul spre puterea absolută

Petrișor Peiu: Trebuie reținut că, la vremea respectivă, Iliescu credea sincer că țara are nevoie de o conducere colegială. Își dorea un fel de loc de primus inter pares, nu neapărat să fie stăpânul absolut.

Dar pe măsură ce ceilalți lideri ai conspirației au ieșit din scenă, dintr-un motiv sau altul, el a evoluat și a dorit puterea absolută.

Astfel încât a pierdut alegerile din 1996, deoarece transformase tot FDSN-ul după chipul și asemănarea PCR-ului: el singur schimba listele de candidați, îi lua pe toți șefii de organizație și pe politicienii consacrați și îi retrograda cu o treaptă, punând în vârf consilierii săi: celebrul Iosif Boda, Meleșcanu, Enache, care este acum la Curtea Constituțională.

Aceștia, imediat ce au ajuns la putere, au plecat și au fondat Alianța pentru România.

Distrugerea economiei și a proprietății private

Mihai Neamțu: Ratează modernizarea economică, privatizările sunt amânate. El distruge total economia.

Petrișor Peiu: Chiar dacă nu a conștientizat pe deplin ce face, da. De ce? Pentru că după 1989, România intra direct din izolarea lagărului socialist în epoca globalizării.

Noi nu știam atunci că se cheamă globalizare. Și conta enorm viteza cu care te mișcai față de ceilalți foști colegi din blocul socialist. Polonia, Ungaria, Cehoslovacia s-au mișcat mult mai repede. Chiar și Rusia se mișca mai repede decât România.

Noi pierdeam substanță, relevanță și timp. Ceilalți au transformat întreprinderile socialiste în societăți comerciale cu management profesionist. La noi s-a blocat total modernizarea acelor firme.

Toate măsurile luate în economie până în 1996 s-au redus la a popula conducerile companiilor cu loiali de partid, oameni evident incompetenți.

Toate instrumentele unei economii moderne au devenit simple mize electorale, care trăgeau la jugul alegerilor.

Mihai Neamțu: Care era modelul economic în capul lui Iliescu? Nu-i un om lipsit de inteligență.

Petrișor Peiu: Nu cred că avea un model coerent. A vehiculat modele, suedez, francez, dar nu a aplicat niciunul.

El a inventat și perfecționat sistemul care s-a perpetuat până astăzi: loialii de partid în funcțiile de conducere, sistem care a transformat toate instrumentele economiei moderne în simple animale care trăgeau la jugul alegerilor.

Cea mai mare și cea mai sinistră crimă patronată de regimul Iliescu, după crimele propriu-zise, este distrugerea ideii de proprietate.

A distrus-o în momentul în care a refuzat reconstituirea proprietăților confiscate înainte de 1945, spunând că dreptul de proprietate este un „moft”.

Va urma…

Citiți și: alte reflecții pe Substack