Reforma agrară, mănăstirile închinate și prețul modernizării

Reduta Conservatoare

Părinții fondatori ai României

Vocea Libertății, Mai 2026

Lucian Crețu

Dialog între Mihail Neamțu și Petrișor Peiu

Partea III

Reforma agrară din epoca Cuza a implicat una dintre cele mai dificile negocieri diplomatice din istoria modernă a României. Aproape un sfert din suprafața agricolă a Principatelor se afla în mâinile mănăstirilor închinate de la Athos, Ierusalim și Alexandria, entități ce funcționau sub suzeranitate otomană și sub protecție țaristă. Kogălniceanu a trebuit să gestioneze simultan presiunile celor două imperii și ostilitatea internă a Bisericii naționale, obținând în final împroprietărirea a 467.000 de familii de clăcași, dar cu prețul autorității morale a regimului.

Proprietatea mănăstirilor închinate, un monopol aparent de neatins

Petrișor Peiu: Ca să faci reforma agrară, ca să-i împroprietărești pe oameni, trebuia să te atingi de un monopol care părea de neatins atunci: proprietatea mănăstirilor închinate asupra unui sfert din terenul agricol al României.

Mihail Neamțu: Nu doar Athos, ci și Ierusalim și Alexandria.

Petrișor Peiu: Atosul, Ierusalimul și Atosul făceau parte din Imperiul Otoman atunci. Puterea suzerană care trebuia să permită transferul de proprietate era puterea otomană.

În același timp, în urma nenumăratelor războaie ruso-turce, rușii căpătaseră dreptul de a se pronunța asupra treburilor ortodoxiei din interiorul Imperiului Otoman, inclusiv asupra a ceea ce se întâmpla la Athos.

Mihail Neamțu: Să explicăm conceptul de mănăstire închinată. Ai o mănăstire-mamă la Muntele Athos, Marea Lavră, de exemplu, și o consideri „metoc” pe o mănăstire din Moldova sau din Muntenia. Rolul acelei mănăstiri de pe teritoriul românesc era…

Petrișor Peiu: …să alimenteze cu resurse mănăstirea din Athos. Trebuie spus că o parte din clerul conducător în România era format din greci. Clerul românesc voia să scape de această situație. Și bisericile, cele două mitropolii de la București și de la Iași, au sprijinit ideea statului român de reformă agrară prin confiscarea acestor terenuri și împărțirea lor către țărani.

Trilemul diplomatic al lui Kogălniceanu

Petrișor Peiu: Numai un om cu geniul diplomatic al lui Kogălniceanu și cu vastele lui cunoștințe putea să rezolve această trilema: nevoia de coeziune socială, proprietățile mănăstirești și suzeranitatea Înaltei Porți și a Imperiului Țarist. L-au pus pe Kogălniceanu în centrul de greutate al triunghiului să rezolve problema.

Mihail Neamțu: Care s-a folosit de slăbiciunea Rusiei după Crimeea.

Petrișor Peiu: A crezut că se folosește. A căutat să se alieze cu marile puteri creștine din Vestul Europei, pentru ca acestea să silească Imperiul Otoman să accepte ideea. Numai că, în momentul în care Imperiul Țarist s-a opus, toate puterile vestice s-au retras și l-au lăsat pe Kogălniceanu singur.

Petrișor Peiu: Salvarea, sau mai degrabă compromisul, a venit de la Imperiul Țarist, care i-a spus lui Kogălniceanu: te lăsăm să faci reforma agrară, dar trebuie să aplici aceeași regulă erga omnes. Adică trebuie să confișți toate proprietățile mănăstirilor, nu doar ale celor închinate.

Mihail Neamțu: Deci vei afecta și mănăstirile românești.

Petrișor Peiu: Care erau cealaltă jumătate de teren deținut de Biserică. În total, aproape jumătate din suprafața agricolă.

Guvernul Kogălniceanu a făcut o reformă nepopulară, atrăgându-și de data aceasta ostilitatea Bisericilor naționale, a trebuit să ia terenul și celor două mitropolii și mănăstirilor românești.

Rezultatele reformei și prețul plătit

Mihail Neamțu: 467.000 de familii de clăcași au gustat din libertate.

Petrișor Peiu: Cam un sfert din populația Principatelor Unite a fost împroprietărită atunci. Dar a apărut ostilitatea Bisericii, mai ales a celei de la Iași. Mitropolitul a intrat în conflict cu Cuza, chiar dacă s-a făcut o înțelegere ca statul român să plătească salariile preoților și întreținerea bisericilor pentru totdeauna.

Petrișor Peiu: Apropo de discuțiile recente: când s-a construit Catedrala Mântuirii Neamului, toată lumea a criticat statul român că o finanțează. Statul finanțează pentru că a confiscat tot ce era averea Bisericii.

Legile Cuza și construcția instituțională

Mihail Neamțu: Pe lângă legea rurală, Cuza a realizat: modernizarea juridică, Codul civil și cel penal din 1864, Codul comercial, Legea instrucției publice, cu învățământ primar de patru ani obligatoriu.

Patru mii de școli primare deschise până în 1865. Două universități, la Iași în 1860 și la București patru ani mai târziu.

Petrișor Peiu: Mai sunt două fenomene majore apărute în timpul lui Cuza: unificarea celor două mitropolii și apariția Bisericii Naționale, în 1865. Și construcția Armatei Naționale în 1864, pe model prusac și francez.

Mihail Neamțu: Cu toate aceste reforme, vine abdicarea forțată din 11 februarie 1866.

Petrișor Peiu: Forțată de o majoritate, așa-numita „monstruoasă coaliție”: liberalii nemulțumiți de autoritarism și conservatorii nemulțumiți de exproprieri.

Cuza a instituit un regim personal, și-a dizolvat propriul Parlament.

A pierdut treptat susținerea tuturor foștilor protectori din generația pașoptistă, inclusiv a lui Kogălniceanu, care la un moment dat s-a retras din postura de prim-ministru.

Migrația intelectualilor ardeleni și soluția principelui străin

Petrișor Peiu: Înainte de abdicare se petrecuse un fenomen esențial pentru istoria ulterioară a națiunii române: începuse o mare migrație a intelectualilor transilvăneni, bănățeni și bucovineni spre București.

Această migrație a adus creiere a căror importanță în istoria spiritualității noastre nu o putem descrie suficient. A adus rigoarea școlii occidentale la București.

Petrișor Peiu: Printre marii ardeleni pe care i-am uitat se numără Onisifor Ghibu. El a fost primul care a descoperit românizarea Basarabiei, un transilvănean care merge la Chișinău și editează primul ziar în limba română cu caractere latine din Chișinău.

El face primul congres al învățătorilor basarabeni. El determină în mod esențial fenomenul unionist din 1918. Alături de el a fost Octavian Goga.

Petrișor Peiu: Soluția pe care au găsit-o politicienii români după Cuza a fost aducerea unui principe străin, o idee capabilă să creeze un consens cât mai larg, acea „monstruoasă coaliție” care să susțină capitalul național.

A fost o formă de mare progres. Au adus un principe străin cu sprijinul și participarea Bisericii Naționale.

Va urma…

Citiți și: alte reflecții pe Substack