Listarea companiilor de stat la bursă: un risc major pentru suveranitatea economică a României

Vocea Libertății • Aprilie 2026

Lucian Crețu

Guvernul intenționează să vândă participații din cele mai profitabile active ale statului.

Economiști și sindicate trag un semnal de alarmă: odată vândute, aceste active nu mai pot fi recuperate.

Într-o mișcare care ridică semne de întrebare profunde despre direcția strategică a țării, Guvernul României a anunțat joi o listă de companii de stat vizate pentru listare la Bursa de Valori București.

Printre acestea se numără CEC Bank, Aeroporturi București, Salrom, Loteria Română și altele, adică exact filoanele de aur ale patrimoniului național.

Nu activele bolnave, ci cele sănătoase.

„CNAB nu este de vânzare. Este un element de securitate economică națională.”

— Sindicatul Companiei Aeroporturi București (SCAB)

Logica acestei decizii este, în cel mai bun caz, îndoielnică. Companiile profitabile nu se listează pentru a le „salva”, ci pentru a le transfera, treptat, din mâinile statului în cele ale investitorilor privați, adesea străini.

Compania Națională Aeroporturi București a înregistrat un profit de peste un miliard de lei numai în ultimul an. Cine vinde o asemenea găină cu ouă de aur și de ce?

Privatizare deghizată în modernizare

Vicepremierul Oana Gheorghiu a prezentat propunerea drept o „listă exploratorie”, subliniind că nu există încă o decizie politică asumată.

Însă istoria recentă a României ne-a învățat că listele exploratorii devin rapid fapte împlinite, fără dezbatere publică și fără evaluarea impactului pe termen lung.

Modelul propus, prin care Fondul Proprietatea vinde 20% din Aeroporturi București și 49% din Salrom, nu înseamnă că statul atrage capital proaspăt pentru investiții. Înseamnă că statul cedează o parte din dividendele viitoare unor acționari externi, pierzând controlul operațional și strategic pe termen lung.

Este diferența dintre a-ți vinde casa pentru a plăti chiria și a o renova.

Infrastructura critică nu este marfă

Aeroporturile, porturile maritime, rezervele de sare nu sunt simple afaceri care pot fi optimizate prin mecanismele pieței libere.

Sunt infrastructuri de securitate națională. Statele serioase nu le vând; le protejează prin lege. Franța, Germania, Polonia, niciuna dintre acestea nu a permis diluarea controlului statal asupra nodurilor critice de transport și resurse strategice.

România se pregătește să facă exact opusul, în numele unei reforme pe care nimeni nu a cerut-o și pe care puțini o înțeleg. Sindicatul SCAB a formulat cel mai clar: „Ce se urmărește cu această listare?” Întrebarea rămâne fără răspuns.

Concluzie: interesul național înainte de piețele financiare

O țară care îți vinde cele mai bune active în perioade de profit nu face reformă, face lichidare.

Dacă Guvernul dorește cu adevărat să modernizeze economia, există instrumente care nu implică cedarea controlului: Bursa nu este singura cale și în cazul activelor strategice, este cea mai riscantă.

Generațiile viitoare vor moșteni fie aeroporturi, porturi și mine în proprietatea statului român, fie o factură de dividende plătite an de an unor acționari externi. Alegerea se face acum.

Citiți și: alte reflecții, pe Substack