Petrișor Peiu demască frauda

Guvernul Bolojan vrea să vândă Hidroelectrica și Romgaz fondurilor străine, cu discount și fără știrea românilor

Vocea Libertății • Mai 2026

Lucian Crețu

Liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu, a dat publicității o analiză detaliată și documentată care demontează, cifră cu cifră, planul vicepremierului Oana Gheorghiu de a înstrăina pachete importante din Hidroelectrica și Romgaz.

Concluzia senatorului este fără echivoc: în spatele unui limbaj tehnic deliberat înșelător se ascunde cea mai mare fraudă patrimonială plănuită de un guvern european în perioada postbelică.

„Guvernul Bolojan se dovedește a fi doar un paravan. Un paravan mare, susținut de un imens aparat de propagandă”, a declarat Peiu, arătând că Executivul folosește sintagma „listare la bursă” pentru a camufla o operațiune cu totul diferită.

Ambele companii sunt deja listate la Bursa de Valori București. Ceea ce pregătește vicepremierul Gheorghiu nu este o listare, ci un plasament accelerat privat, cunoscut tehnic drept ABB (Accelerated Book Building), mecanism prin care guvernul ar urma să aleagă discreționar fondurile de investiții internaționale cărora să le ofere acțiunile, la prețuri reduse și fără nicio participare a cetățenilor români.

Prejudiciu de 1,2 miliarde de lei

Peiu vine cu cifre clare. Valoarea de piață a 10% din Hidroelectrica depășește 7,1 miliarde de lei, însă guvernul declară că își propune să obțină cel mult 6,2 miliarde. La Romgaz, 7% din companie valorează peste 3,3 miliarde pe bursă, față de maximul de 3,1 miliarde asumat de Gheorghiu.

Prejudiciul total intenționat împotriva statului român se ridică la aproape 1,2 miliarde de lei.

Senatorul AUR citează și textul documentului guvernamental care trădează, negru pe alb, intenția de excludere a românilor: pachetul de acțiuni este descris ca fiind „suficient de mare pentru a atrage obligatoriu investitori instituționali internaționali de primă linie.”

„De ce trebuie atrași obligatoriu investitori internaționali? De ce nu sunt buni și investitorii români, ei cu ce au păcătuit?”, întreabă Peiu.

Spre deosebire de un plasament accelerat privat, o ofertă publică secundară ar fi permis oricărui cetățean român să subscrie și să cumpere acțiuni la propriile companii naționale, ar fi maximizat încasările statului și ar fi eliminat orice posibilitate de favoritism în selectarea cumpărătorilor.

Tocmai acest mecanism transparent a fost ignorat cu desăvârșire de vicepremierul Gheorghiu.

Petrișor Peiu conchide că niciun alt guvern european nu a recurs, în perioada postbelică, la un plasament accelerat și privat pentru a înstrăina părți din cele mai valoroase companii de stat.

Acolo unde astfel de vânzări au avut loc, ele s-au realizat întotdeauna prin oferte publice secundare, deschise în mod egal cetățenilor și fondurilor de investiții.

Citiți și: alte reflecții pe Substack